Daca munca l-a facut pe om, si daca omul e gata, de ce naiba mai avem nevoie de ea? De ce sa ne mai chinuim, cand evolutia s-a terminat si suntem perfecti? OK, stiu pentru ce. Pentru bani. Bani sa ne platim viata in lumea civilizata. Numai ca suntem intr-un cerc vicios: cele mai multe dintre cheltuieli se duc pe diverse chestii care ne ajuta sa ne pastram serviciul. Incepand cu sapunul, fara de care colegii nu s-ar putea apropia de noi, si pana la cravata scumpa, care ne asigura ca lumea ramane cu impresia ca suntem bine platiti, deci competenti, deci buni de avansat. Astfel incat sa muncim si mai mult. Totusi, in lume se fac eforturi pentru eradicarea muncii. Franta e in primele randuri ale acestei lupte cu legea care a facut saptamana de lucru de un sfert de ora sau de doua minute (nici nu mai tin minte, dar e delicios!). Ministrii din tarile UE s-au intalnit saptamana asta sa vada daca se inteleg: cum facem sa muncim mai putin fara sa se prinda cineva din tarile mai necajite si fraiere. Alea in care Europa va exporta, bineinteles, activitatea productiva care devine imposibila, legal, pe-aici. N-au batut palma, nu i-au lasat oligarhii: cumva, au ramas pe continent oameni de afaceri retrograzi care isi doresc sa ne mai tina la serviciu. Macar pana ajung hoardele de chinezi supracalificati, care accepta ca plata si scoici, din care europenii au mancat in prealabil continutul. Dar sa ne intoarcem la munca noastra. Cu trei luni inainte de aderare, perspectivele lenesilor sunt sumbre in estul Europei. Ei, cei mai inaintati dintre oameni (sa nu uitam, lenesii au inventat automobilul, periuta de dinti electrica si scaunul cu masaj electric), tocmai ei sunt in pericol. Amenintati cu contracte de colaborare si fugariti de la un capat la altul al pietei muncii de antreprenori nemilosi (si-n continuare zgarciti!), lenesii au inceput sa se gandeasca serios la munca, ba chiar, oroare, s-o si practice! Dintr-o tara in care ne prefaceam ca muncim si ei se prefaceau ca ne platesc am ajuns una in care nu mai avem timp sa mai simulam nimic. Cand, ca la opt trebuie sa fim la birou? Cand, ca la zece vine trainerul, sa ne explice cum sa mimam entuziasmul? Munca e ieftina in Romania, zic toate multinationalele. Cand va fi scumpa, nu va mai fi nici una pe-aici sa constate chestia asta. Fabricile nu mai sunt ca pe vremuri, sa stea dupa noi si sa negocieze. Pentru 50 de dolari pe luna in plus la salariu, cat o sa cerem noi in 2008, fabrica isi va ridica zidurile ca pe fuste si-o va sterge in Ucraina... Problema e ca nici atunci nu ne vom putea opri. In locul fabricilor, strainii civilizatori ne vor lasa cu o padure de birouri cu calculatoare si dozatoare de cafea. Treaba noastra va fi sa ne facem servicii unii altora. Iar intre ele, cel mai mare va fi sa ne mintim ca mai avem o viata, cand de fapt tot ce avem e foarte multa treaba...
Sau, asa cum zice seful meu, Vlad Petreanu, in argou: Munca? M-a facut!