Esecul presedintelui judecator

Consiliul Superior al Magistraturii a dat un verdict care, intr-o democratie consolidata, ar trebui sa starneasca un veritabil tsunami politic. Ca urmare a modului in care seful statului a abuzat de una dintre importantele sale prerogative constitutionale, aceea de a acorda in anumite conditii gratieri, acestuia i se imputa o fapta deosebit de grava: amestecul in treburile Justitiei. Mai mult chiar, in subtext, organismul suprem al puterii judecatoresti - putere suverana si autonoma in stat - considera ca Traian Basescu a incercat sa tina el insusi loc de instanta. Asistam, oare, la o revansa a Consiliului Superior al Magistraturii in urma repetatelor presiuni si chiar insulte pe care venerabilii juristi le atribuie tandemului Basescu-Macovei? Este o simpla petarda aruncata sub forma de avertisment in gradina de la Cotroceni? Sau este un verdict ce ar putea marca sfarsitul sau inceputul sfarsitului carierei de presedinte judecator pe care Basescu a innodat-o celei de presedinte jucator? Pot exista consecinte politice ale acestei decizii fara precedent luate de CSM?
Inainte de a incerca sa raspund la aceste intrebari grele, ma vad silit sa amendez, din nou, Evenimentul Zilei care, utilizand in editia sa de ieri, pe prima pagina, sintagma "presedinte judecator", a carei paternitate imi apartine de mult timp, dovedeste ca are o conducere editoriala care si-a pierdut orice urma de decenta, de demnitate jurnalistica si de respect fata de Codul Deontologic. Firesc ar fi fost ca cei care au avut tupeul sa utilizeze aceasta expresie, care reprezinta o creatie jurnalistica, sa-mi ceara in prealabil permisiunea. Sa ne intoarcem, insa, la tema. Seful statului, conform Constitutiei are dreptul, in anumite limite, sa-si arate generozitatea, gratiind persoane, scotandu-i pe unii oameni din inchisoare. Motivul nu poate fi decat de ordin umanitar. Tocmai de aceea, acest instrument intareste, sub aspect moral, pozitia sefului statului in sistemul democratic de valori, contribuind, in acelasi timp, si la un castig politic de imagine. Acest ultim aspect face ca presedintii Romaniei sa utilizeze respectiva prerogativa fie in preajma alegerilor, atunci cand spera sa obtina un nou mandat, fie inaintea unor evenimente cat de cat previzibile, care ar putea avea incidenta, pozitiva sau negativa, asupra omului numarul unu in stat. Cum ar fi, in ca-zul nostru, o rupere spectaculoasa a coalitiei aflata la guvernare sau o incercare de a forta formarea unui nou Guvern. In nici un caz, insa - si aceasta o stim din Constitutie si nu de la restaurantele El Capitan ori Golden Blitz, bantuite de licurici - presedintele Romaniei nu are dreptul sa se pronunte nici verbal si nici in scris asupra modului in care a fost solutionat de catre Justitie unul sau altul dintre cazuri. Cu atat mai mult ii este interzis sa dea peste cap, din aceasta perspectiva, solutia definitiva a unei instante judecatoresti. Sa ne amintim scandalul politic urias, intern si extern, care a generat, pe vremea penultimului mandat al lui Ion Iliescu, afirmatia acestuia cum ca Justitia greseste, restituind casele adevaratilor proprietari. Iliescu a fost, atunci, la un pas de suspendare din functie. Remarca sa a fost interpretata, pe buna dreptate, drept o grava tentativa de influentare a Justitiei. Si poate asa s-a si intamplat. Iar astazi, o buna parte din zecile si sutele de milioane de euro pe care le platim drept despagubiri in urma redeschiderii unor dosare la Curtea Europeana a Drepturilor Omului il au ca responsabil pe Iliescu. Dar Basescu a facut ceva mai mult. S-a exprimat in scris. Si tot in scris, cu ocazia ultimelor gratieri, a atacat actul de justitie, pronuntandu-se asupra admisibilitatii si consistentei unor probe, de care instantele au tinut cont. De aici si reactia fara precedent a Consiliului Superior al Magistraturii. Probabil, multi dintre cititorii acestui editorial, in ziarul tiparit ori electronic, au trecut, in ultima vreme, printr-o sala de tribunal. Nu conteaza unde. In Bucuresti ori in vreun targ amarat. Nu conteaza nici macar nivelul instantei. Pretutindeni situatia este aceeasi. O mizerie de nedescris in care magistratii sunt siliti sa administreze Justitia. Caldura excesiva ori frig de-ti clantane dintii. Ferestre sparte si scaune rupte. Absenta microfoanelor. Dosare jerpelite, scoase din arhive inundate, pline de sobolani. Si totul se degradeaza in ritm accelerat. Nici vorba ca promisiunile Monicai Macovei, atat de sustinuta de Basescu, sa fi fost onorate in vreun fel. Justitia este muribunda in pragul intrarii in U.E. O fi presedintele jucator, dar daca nu a observat aceasta realitate nu va putea fi in vecii vecilor si judecator. Oricat si-ar dori.
Cred ca autoritatile de la Bruxelles ar face o teribila greseala daca nu ar activa, in cazul Justitiei din Romania, clauza de salvgardare. Si daca nu i-ar demonstra Monicai Macovei si asa-zisului presedinte judecator ca Justitia nu se face rasfatand procurorii obedienti pentru a declansa anchete contra adversarilor politici si umilindu-i pe magistrati si pe grefieri.

---

Despre autor: