Liviu Turcu e cea mai captivanta dilema a ultimelor saptamini. Multi il socotesc un impostor. Altii il trec cu vederea: nu are surse, deci nu merita nici macar o stire. Putini il crediteaza drept un personaj poate mai complex si nu lipsit de sinceritati bine controlate.

Despre Liviu Turcu e la indemina sa afirmi ca a fost un spion cu rang inalt al regimului ceausist. Turcu va fi avind multe pe constiinta, dar nimeni nu l-a descusut pe aceasta tema. In pozitiile ocupate de Turcu nu te ocupai cu ascutitul creioanelor. Dosarul sau va fi greu de desecretizat, cu atit mai mult cu cit, condamnat la moarte de Ceausescu, a fost primit, la fel ca Pacepa si ca Raceanu, cu bratele deschise la Washington, ceea ce nu exclude ipoteza ca ar fi putut fi agent dublu. In Statele Unite publica in cotidiene prestigioase, fiind considerat un reputat expert mai ales in zona de „intelligence". Tentatia cea mai larg impartasita este fixarea lui Turcu in categoria elitei spionajului ceausist implicate in actiunile cele mai rele desfasurate in exterior de Securitate. Dupa aproape 17 ani de tacere, Turcu a aruncat in aer scena politica, pomenind de o „lista scurta" de politicieni care, potrivit informatiilor sale, ar fi colaborat cu Securitatea. O parte a presei (indeosebi „Jurnalul National") l-a lasat sa se desfasoare; alte publicatii nu l-au bagat in seama; in fine, o alta parte a presei l-a considerat un fanfaron in solda lui Dan Voiculescu (care lipseste de pe lista lui Turcu), aruncind fumigene, intoxicind si manipulind cu un scop pe cit de neprecizat, pe atit de suspect. Ne aflam la rascrucea unor scenarii care fie se bat cap in cap, fie au o anumita logica. Luind in consideratie toate dubiile ce planeaza asupra lui Turcu, nu pot exclude nici varianta ca acesta sa fie purtatorul unui mesaj aproape invizibil la o prima lectura. E posibil ca in spatele sau sa se afle inalte cercuri politice interne si internationale. Articolele si declaratiile lui Turcu au fost extrem de culante la adresa presedintelui Traian Basescu, pe care l-a vizitat de altfel la Cotroceni. „O coincidenta!" - a raspuns Turcu unei intrebari privind absenta de pe lista sa a unor actuali sau fosti reprezentanti ai PD. Basescu nu l-a atacat pe Turcu, impingind vina aparitiei listei sale spre o lipsa de comunicare intre servicii. SIE a avut trei reactii contradictorii dupa citarea de catre Turcu a lui Varujan Vosganian intre cei care ar fi colaborat cu Securitatea. De multe poate fi banuit Turcu, nu si de faptul ca n-ar fi foarte informat si ca n-ar avea acces la fonduri documentare secrete din strainatate, unde s-ar putea afla dovezile ce i se cer atit de imperativ la Bucuresti. Nu cred ca presedintele Basescu poate fi dus cu presul si nici ca relatia lui cu Turcu si cine sau ce se va mai fi aflind in spatele acestuia este inocenta. Ma tem mai degraba ca presedintele s-a convins de lipsa de transparenta si de onestitate a serviciilor secrete in livrarea catre CNSAS a intregii arhive a Securitatii. Probele lui Turcu pot deveni materiale dupa ce acesta a mentionat, cu bataie spre CNSAS, numeroasele alte arhive unde dosarele eventual distruse total sau partial de SRI ori de SIE se vor regasi in copii microfilmate. Poate ca Turcu e cheia multor labirinturi necunoscute sau vocea prin care acestea sint indicate cu precizie. Turcu scrie in „Jurnalul National" ca urgentarea de catre presedintele Basescu a transferului tuturor arhivelor secrete la CNSAS reprezinta „solutionarea unei restante monitorizate ani de zile de occidentali". Dar daca Turcu are o misiune benigna, de pilda dinspre cercuri ale UE si cu acordul lui Basescu, in sensul de a directiona serviciile secrete spre locatii dosite unde acestea s-au straduit sa nu calce? Ar fi nedeontologic pentru un jurnalist sa nu ia in calcul si argumente care l-ar scoate pe Turcu din conditia parca prea superficiala de spion ceausist aterizat nitam-nisam la Bucuresti ca sa ne impuie capul, fara dovezi, cu liste nebuloase de securisti. Atitudinea viitoare a presedintelui Basescu si a tuturor detinatorilor de arhive secrete acumulate in perioada comunista ne va lamuri daca Turcu bate cimpii si e doar trompeta ragusita a unor interese oculte sau daca nu reprezinta cumva un emisar trimis sa scoata la iveala ceea ce serviciile secrete tin cu strasnicie sub obroc.