Un tribunal irakian l-a condamnat la moarte prin spanzurare pe Saddam Hussein. Vestea, repetata la emisiunile de stiri care-mi vin in sat prin televizor, m-a indispus. Nu pentru ca sangerosul dictator irakian nu si-ar merita moartea. A ucis cu sange rece mii de oameni, kurzi si siiti mai ales, si si-a macelarit, fara sa stea pe ganduri, adversarii. Ci pentru ca, intr-un fel, prin moarte, tribunalul de la Bagdad il gratiaza. Un mort ramane un mort. Viu, incarcerat, dand socoteala, el moare chinuitor in fiecare clipa.

Tarile scrobite, care nu se sterg la nas cu maneca pardesiului, s-au descotorosit de multa vreme de pedeapsa cu moartea. Lumea civilizata a constatat nu numai barbaria, ci si inutilitatea acestui procedeu de ev mediu. In timp, executia condamnatilor a suferit imbunatatiri de tehnologie. Gadele cu toporul a fost concediat in Franta prin inventia sculei numita ghilotina, care-l scutea pe condamnat de riscul de a nu-i fi retezat gatlejul dintr-o data. Rudele condamnatului dadeau chiar peschesuri calaului, rugandu-l ca retezarea capului sa se faca dintr-una. Americanii, tot pentru a da oarece staif executiei, au inventat scaunul electric. Condamnatul era bagat in priza si, zice-se, murea mai elegant, prajit instantaneu de gratarul electric.

Spanzuratoarea, mi se parea, a ramas doar in cartile de istorie. Iat-o, insa, inaltata in Bagdad pentru un spectacol care, promit gazdele, va fi transmis direct prin televiziuni in toata lumea. Buah!

Citeste si:

Albert Camus a scris un eseu tulburator - l-am citit cu ani in urma - in care demonstra inutilitatea si absurditatea pedepsei cu moartea. Imi lipseste aici reazimul bibliotecii de acasa, de la Bucuresti, pentru a relua o lectura. Imi amintesc extraordinara demonstratie legata de pretinsul caracter educativ al pedepsei cu moartea. Convingerea era ca un criminal, vazand ca altul e ridicat in streang, nu mai comite crime. Se sperie si devine om cumsecade. Spanzurandu-l pe Saddam Hussein, alti dictatori de pe planeta, aflati in faza embrionara, se vor potoli si vor ramane cuminti in banca lor. As! Camus culege un exemplu formidabil. In timp ce in Paris e spanzurat intr-o piata publica un hot de buzunare, confratii lui umbla nestingheriti la pungile boierilor care priveau pasionati spectacolul. Se inregistreaza, in timpul executiei pentru furt, un numar record de furturi. Unde s-a pitit caracterul educativ al pedepsei cu moartea?

Uniunea Europeana cere taranilor mei din sat sa-si taie gaina si porcul - ceea ce a starnit destule nedumeriri - nu cu cutitul, ustensila considerata primitiva si dureroasa, ci cu socuri electrice. Sa-si puna adica tata Leana gaina sau scroafa pe scaunul electric.

Ce se intampla in Irak? Destui asteapta spectacolul ridicarii in streang a fostului dictator. Altii, inclusiv oficialii Uniunii Europene, au protestat. Mie, nepromovat inca in clubul de elita al continentului (se va petrece asta la 1 ianuarie), imi repugna hotararea executiei care ne readuce, repet, in Evul Mediu.
Lasati-l pana la sfarsitul zilelor pe Saddam in celula lui. El oricum se va trezi in fiecare dimineata gadilat pe grumaz de franghia rece a latului. Satrapul irakian nu merita izbavirea prin spanzurare.