Victor RONCEA: Cine sa fi denuntat Tratatul cu Ucraina? Stefan?!

A expirat pe nestiute, pentru publicul larg, termenul legal de denuntare a unui tratat rusinos pentru istoria Romaniei: Tratatul cu Ucraina. Fara ca clasa politica sa poata dovedi vreodata daca a facut-o din prostie sau ticalosie, in urma cu 9 ani si o zi vota pentru intrarea in vigoare a documentului unei tradari nationale. Tratatul a fost semnat de presedintia lui Emil Constantinescu sub imperiul propagandei mincinoase care inducea santajul primirii Romaniei in NATO la summitul de la Madrid, din acel an, numai cu un asemenea act la purtator. Evident, oricum nu am fost primiti.
Tratatul cu Ucraina poate fi, fara indoiala, asemuit cu primul pact de acest gen al Romaniei post-decembriste si, totodata, nu intamplator, primul si din cariera prezidentiala a comunistului gorbaciovist Ion Iliescu: Tratatul cu URSS. Dumnezeu a vrut si URSS s-a surpat inainte de ratificarea acestui act mizerabil. Dar dracii de pe pamant nu s-au lasat. Mare parte din ce era stipulat in ultimul tratat al defunctelor soviete socialiste se regaseste in cel realizat cu succesoarea testamentara a URSS, Ucraina "democratica". Practic, cele doua tratate reluau texte ale Pactului Ribbentrop-Molotov (Stalin-Hitler) privind teritoriile romanesti Basarabia si Bucovina de Nord, la care s-au adaugat Tinutul Herta si Insula Serpilor, cu un singur scop: legitimizarea unui rapt istoric savarsit de Armata Rosie si strategii Kremlinului pentru avansul Rusiei impotriva Europei Occidentale.
Pe langa indeplinirea unor interese geostrategice straine, pactul cu Ucraina prevedea pentru ochii lumii si respectarea canoanelor noii religii mondiale implementate si prin intermediul institutiilor europene: drepturile omului, drepturile minoritatilor. Avem nevoie certa de aceste norme intr-o lume care uita de Cuvant: sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Pe hartie, au fost trecute si obligatiile cele doua parti inclusiv in ceea ce priveste respectarea comunitatilor si a drepturilor lor naturale - nu privilegii! - la limba si religie, ca si cetatenie, conform normelor Consiliului Europei. Ei bine, Ucraina a folosit hartia tratatului la buda comuna a lui Leonid Kucima si Viktor Iuscenko. Drepturile romanilor au fost si sunt incalcate: invatamantul in limba romana este pe cale de disparitie, sovietizarea continua prin "moldovenizare", realizata intr-un plan comun impreuna cu tovarasii Kievului de la Chisinau, Securitatea lui Iuscenko e calare pe liderii comunitatilor romanesti iar preotii care se arata fideli Mitropoliei Basarabiei sunt batuti la drumul mare. Bisericilor li se da foc. Simte Bucurestiul presedintiei lui Traian Basescu ceva? Doi ani de declaratii sforaitoare despre prietenia romano-moldo-ucraineana au adus doar lacrimi si durere conationalilor nostri din rasaritul romanesc.
Colegul meu de la ZIUA si Civic Media, George Damian, a propus inca in urma cu sase luni, cand se implineau 9 ani de la semnare, denuntarea cumplitei tradari. Dar pentru aceasta aveam nevoie de o clasa politica responsabila. O clasa politica care sa urmeze o doctrina nationala sau barem o strategie nationala. Daca ar exista, evident. Dar, in acest context, al unei putreziciuni accelerate care duce la surparea intregului edificiu al statului national unitar roman, cine ar fi putut denunta Tratatul cu Ucraina? O clasa politica reprodusa in clone de toate varstele dupa oglinjoara lui Silviu Brucan, comisarul stalinist, sau o asa-zisa elita intelectuala clocita in lupanarele de la Comana ale comisarului kaghebist Gogu Radulescu? Un plai cu boi unde daca vreun oficial incepe sa aiba dureri de cap de la Externe i se plaseaza o doza de pipidiramidon ratacit de prin rezervele uteciste, si, de abia dupa ce a inghitit-o, pe nemestecate, isi da seama ca era, de fapt, aspirina saracului?
Sigur, Ministerul de Externe, mai precis vocile pitigaiate ale politrucilor si nu diplomatii profesionisti, o sa trambiteze ca "asa ne cer interesele Romaniei". Ca si in cazul abandonarii, timp de 14 ani, a detinutilor politici romani de la Tiraspol, pentru care s-au batut mai tare avocati din Statele Unite si Basarabia. Si, tot in acest timp, Noua Rusie afirma clar ca va lupta pentru apararea cetatenilor sai, inclusiv a celor din Transnistria, daca acestia sunt amenintati. Sau micul si bravul popor evreu nu ezita sa porneasca un razboi cu intreaga lume musulmana pentru salvarea a doi dintre soldatii sai. Nu vrem razboi, dar cu tristete, nu avem cum sa nu observam cum in lumea celor care ne prostesc despre ingeri, cazuti, ca si ei, se incearca, in van, ghettoizarea vocilor curate. Precum in 1997, cand se semna Tratatul cu Ucraina si urmasul Securitatii, de unde fusesera eliminati toti anti-kaghebistii in 1989, urmarea studentii si ziaristii care criticau cedarea nationala, pentru a-i "izola". Azi, Serviciul Roman de Informatii are noi profesionisti, multi educati in spiritul valorilor romanesti autentice aflate in simbioza cu cele europene si nord-atlantice. Incercarile vremelnicilor diriguitori de a se folosi de serviciile de informatii pentru a reinstaura politia politica si de presa pentru a impune o oligarhie nomenklaturista tradatoare pot fi respinse. Iar noi, neoconservatorii, sa-l chemam pe Stefan, de la Putna, sa denunte el Tratatul cu Ucraina, ca si un alt pact, facut fara indoiala de catre politicianistii nostri. Nu pot decat sa urmez exemplul presedintelui Basescu si sa le urez acestora sa le dea Dumnezeu sanatate tot atata cat iubesc ei Romania si poporul roman!

---

Despre autor: