Fostul presedinte irakian, Saddam Hussein, a fost condamnat, ieri, la moarte prin spanzurare. El a fost judecat, in dosarul Dujail, referitor la masacrarea a 148 de civili siiti, in represalii la un atentat antiprezidential esuat, in anul 1982. Sentinta a fost pronuntata de Inaltul Tribunal Penal irakian, la finalul unei audieri (ultima dintr-un lung sir derulate pe parcursul unui proces demarat in urma cu mai bine de un an) care a durat doar trei sferturi de ora, insa a fost marcata de numeroase incidente. "Tribunalul a decis sa-l condamne pe Saddam Hussein al-Majid la moarte prin spanzurare, pentru crime impotriva umanitatii", a declarat presedintele instantei, Raouf Abdul Rahman. De altfel, prima decizie a lui Abdul Rahman in audierea de ieri a fost aceea de a-i cere fostului Procuror General american Ramsey Clark, membru al echipei internationale de aparatori, sa paraseasca sala de judecata, dupa ce Clark i-a trimis un biletel in care scria ca procesul este "o batjocura a justitiei".
"Tu esti o batjocura. (...) Scoateti-l afara", i-a replicat judecatorul in limba araba. "Vii din America si iti bati joc de poporul irakian", a adaugat Rahman.
Desi refuzase initial sa stea in picioare in fata judecatorului, Saddam, acum in varsta de 69 de ani, a acceptat, in cele din urma, sa se ridice in boxa acuzatilor, in momentul in care instanta a pronuntat sentinta.
In timp ce Raouf Abdul Rahman, citea verdictul, Saddam Hussein a inceput sa strige: "Dumnezeu este cel mai puternic" si "Traiasca Irakul", aproape acoperind vocea judecatorului.
Instanta i-a refuzat executia prin impuscare
Pe parcursul procesului, fostul presedinte irakian declarase in repetate randuri ca si-ar dori sa moara impuscat, sa nu fie supus dezonoarei streangului. Tribunalul, insa, a ignorat aceasta solicitare a inculpatului. Saddam Hussein a fost scos din sala de garzi, dupa pronuntarea verdictului. Guvernul irakian, dominat acum de arabii siiti, a salutat decizia instantei. "Aceasta este pedeapsa minima pe care o merita Saddam", a declarat un purtator de cuvant al premierului Nuri al-Maliki.
In dosarul Dujail, s-au mai aflat in boxa, alaturi de Saddam, alti sapte coacuzati, apropiati ai fostului pesedinte. Doi dintre acestia, printre care fratele vitreg al lui Saddam, Barzan al-Tikriti, au fost, de asemenea, condamnati la spanzuratoare. Fostul vicepresedinte irakian a fost condamnat la inchisoare pe viata, iar alti trei fosti oficiali ai Partidului Baas au primit pedepse de cate 15 ani de inchisoare. Cel de-al saptelea coacuzat a fost achitat, din lipsa de probe. La sesizarea avocatilor apararii, judecatorul l-a expulzat din sala de judecata pe unul dintre gardienii amplasati in jurul boxei acuzatilor, care mesteca guma si-i zambea ironic fostului presedinte. Imediat dupa pronuntarea verdictului, la Bagdad s-au auzit focuri de arma, in special in cartierele locuite de siiti care sarbatoreau sentinta pronuntata de Inaltul Tribunal Penal irakian. Politia irakiana a anuntat ca o femeie a fost ucisa si alte zece persoane ranite de focurile de arma trase in aer in timpul manifestarilor de bucurie ale populatiei. Televiziunea de stat irakiana a transmis imagini cu populatia care sarbatorea verdictul pe strazile capitalei, alaturi de inregistrari video cu asasinatele in masa din timpul dictaturii lui Saddam Hussein.
"Nu credem ca a fost un proces echitabil"
Principalul post de televiziune sunnit din Bagdad a difuzat insa o telenovela.
Premierul Nuri al-Maliki a cerut populatiei sa dea dovada de calm in timpul acestor manifestari de bucurie, declarand ca Saddam a primit "ceea ce merita". Guvernul sau a fost criticat pentru implicare in acest proces, in special de catre primul presedinte al instantei, care a si demisionat. De asemenea, multi analisti, fara a nega nici macar indirect faptul binecunoscut ca Saddam Hussein a fost cu adevarat un dictator si ca s-a facut vinovat de oprimarea poporului sau timp de 24 de ani, au sesizat, totusi, ca acest proces nu a fost unul echitabil. Malcolm Smart, membru al organizatiei pentru apararea drepturilor omului Amnesty International, a declarat ca deplange condamnarea acestuia la moarte.
"Nu credem ca a fost un proces echitabil. Instanta nu a fost impartiala. Nu s-au luat masuri adecvate pentru a se asigura securitatea avocatilor apararii si a martorilor", a declarat Smart.
Human Rights Watch: "O ocazie ratata"
Casa Alba a calificat verdictul in procesul lui Saddam Hussein drept o zi mare pentru poporul irakian si o dovada a independentei justitiei din Irak, relateaza Reuters.
Ministrul britanic de Interne, John Reid, a apreciat ca hotararea condamnarii la moarte a fostului presedinte irakian este "o decizie suverana, a unei natiuni suverane".
Moscova a avertizat asupra "consecintelor catastrofale" pentru Irak, pe care le va avea spanzurarea lui Saddam Hussein, apreciind insa ca "putin probabila" punerea in aplicare a condamnarii la moarte a acestuia.
Israelul a preferat sa nu reactioneze la vestea sentintei. "Preferam sa nu ne facem publica pozitia (...) deoarece ea ar putea fi utilizata de rebelii din Irak care incearca sa implice Israelul intr-un conflict", a declarat oficialul de rang inalt, sub acoperirea anonimatului. Organizatia Human Rights Watch (HRW) apreciaza ca procesul intentat lui Saddam Hussein si celor sapte fosti oficiali ai regimului sau nu a reusit sa stabileasca veridicitatea faptelor si a reprezentat "o ocazie ratata" de a face dreptate victimelor. Procesul "nu a reusit sa stabileasca veridicitatea faptelor si un simt al responsabilitatii a ceea ce s-a intamplat", a declarat directorul departamentului de Justitie Internationala al HRW, Richard Dicker. "A fost o ocazie ratata de a da un sens justitiei si o pierdere pentru victime, in conditiile in care procesul si verdictul nu vor rezista testului timpului", a adaugat el. Dicker a precizat ca asteapta detaliile procesului pentru a vedea in ce masura acuzatiile si verdictul s-au bazat pe probe. Este crucial ca procesul si condamnarile sa se bazeze pe un raport" intre probele partii civile si acuzatii, a mai declarat Dicker. El a regretat caracterul strict irakian al procesului, apreciind ca ar fi trebuit implicati si judecatori internationali, alaturi de cei irakieni.
Apelul, automat
Procedura de apel demarata automat dupa condamnarea la moarte a lui Saddam Hussein si a altor doi inculpati in dosarul Dujail, incepe azi, a anuntat judecatorul Raed Jouhi, de la Inaltul Tribunal Penal irakian.
Conform actualei legislatii irakiene, procedura automata de apel se initiaza in cazul condamnatilor la moarte sau la detentie pe viata.
Apelul la verdict va dura 30 de zile. Aceasta procedura este similara cu cea demarata intr-o Curte de Casatie, si trebuie motivata de o eroare de procedura sau de nerespectarea dreptului. Ea este examinata de Camera de Apel a tribunalului, compusa din noua judecatori, care nu sunt presati de o data limita pentru a-si anunta concluziile. In cazul in care Camera considera ca apelul este fundamentat, se organizeaza un nou proces.
Daca va fi ratificata decizia pronuntata in prima instanta, sentinta trebuie aplicata in 30 de zile, potrivit regulamentului tribunalului. In caz de condamnare la moarte, decretul de executie trebuie semnat de presedintele Republicii sau de vicepresedinti.
Avocatii: "o bataie de joc"
Echipa de avocati a lui Saddam Hussein a sustinut ieri ca condamnarea la moarte a clientului lor pentru crime impotriva umanitatii este una ilegala si care are o baza politica, relateaza Reuters. "Este o bataie de joc la adresa justitiei si a judecatii care provine dintr-un tribunal rusinos si ilegal creat de ocupatia Statelor Unite, care nu poate asigura niciodata un proces corect", a declarat avocatul Bushra al Khalil.
Un alt avocat din echipa de aparatori a lui Saddam Hussein, Khalil al Dulaimi, a declarat ca va inainta un apel, in ciuda lipsei de incredere in tribunalul de la Bagdad. "La fel cum acest verdict a fost unul politic, tot asa si tribunalul care va judeca apelul va fi unul lipsit de impartialitate", a declarat al Dulaimi. Acesta a mai afirmat ca Saddam Hussein se astepta inca din prima zi a procesului sau sa fie condamnat de vreme ce acesta este un proces politic. "La ce te poti astepta de la dusmanii tai?", a afirmat Dulaimi ca le-ar fi transmis Saddam avocatilor sai.
"Acesta este primul tribunal care citeste verdictul fara a mai indica motivele pentru care acesta a fost luat. In orice caz, acest tribunal este unul ilegal. La ce te poti astepta de la o creatie ilegala a ocupatiei, care nu doar a adus-o pe lume, ci a si controlat-o", a mai declarat avocatul lui Saddam Hussein. (G.D.)
Iranul considera sentinta prea blanda
Executia este pedeapsa "minima" pe care o merita Saddam Hussein, a declarat purtatorul de cuvant al Ministerului iranian de Externe, Mohammad Ali Hosseini, in timpul unei conferinte de presa sustinuta, ieri, cu putin timp inainte de aflarea verdictului pronuntat impotriva fostului lider al Bagdadului, in dosarul Dujail. "Aceasta nu inseamna, insa, ca nu trebuie sa anchetam celelalte crime ale lui Saddam, si in special crimele comise in timpul razboiului cu Iranul", a comentat Hosseini. Ofialul iranian s-a referit la razboiul dintre Irak si Iran (1980 - 1988), soldat cu moartea a un milion de persoane, in total, de ambele parti. Hosseini a adaugat ca Iranul a depus o plangere impotriva lui Saddam Hussein, acuzandu-l de crime in timpul razboiului. "Ne-au promis ca vor examina aceasta plangere, dar intr-un alt proces", a adaugat el.
Dupa debarcarea, de catre fortele americano-britanice, a fostului regim irakian sunnit, condus de Saddam Hussein, relatiile dintre Teheran si Bagdad s-au ameliorat considerabil, iranul devenind un aliat apropiat al noului Guvern irakian dominat de partidele siite.
Un demon al istoriei
Saddam Hussein va ramane una dintre cele mai reprezentative figuri in galeria maleficilor istoriei.
Nascut pe 28 aprilie 1937, langa Tikrit, in satul Owja (situat la 155 de kilometri in nordul Bagdadului), intr-o familie de musulmani sunniti, tarani saraci. Situatia materiala precara nu i-a permis sa invete sa scrie si sa citeasca si nimeni nu-si imagina ca micul analfabet, orfan de tata de la noua ani, va ajunge, la un moment dat, o persoanalitate temuta de o intreaga omenire.
La varsta de 22 de ani, era angrenat in miscarea de opozitie fata de regimul generalului Kassem, aflat, atunci, la putere in Irak. Ranit in cursul unor confruntari, fuge din tara si se refugiaza in Siria, apoi in Egipt. Revine in Irak in 1963, dupa ce puterea la Bagdad fusese preluata de generalul Aref. Este inchis un an mai tarziu, odata cu interzicerea partidului Baas, din care facea parte. Doctrina Baas sustinea laicitatea statului, socialismul si unitatea lumii arabe. Saddam reuseste sa evadeze in 1966. Doi ani mai tarziu, partidul Baas reuseste o lovitura de stat, iar Saddam Hussein devine vicepresedinte al Consiliului comandamentului revolutiei (CCR). Noul regim a inlaturat din start tot ce putea fi considerat opozitie - comunisti, kurzi sau musulmani siiti. Responsabilii Baas expulzeaza 30.000 de siiti, desi aceasta categorie formeaza populatia irakiana majoritara. Bancile si societatile de asigurare sunt nationalizate. Politica externa isi schimba radical orientarea filooccidentala. Saddam Hussein urca treptele ierarhice in mare viteza, ajungand sa-l inlocuiasca pe d'al Bakr, in functia de presedinte.
Din razboi in razboi
Instalat in functia suprema la 16 iulie 1979, ca succesor al lui Ahmad Hassan al-Bakr, care a demisionat, din motive de sanatate, Saddam inaspreste regimul intern si isi cladeste cu tenacitate drum spre postura de lider al lumii arabe militante. Sub pretextul vechii dispute frontaliere cu Iranul, din zona Shatt al-Arab, Saddam ataca aceasta tara in septembrie 1980. Avea sa urmeze un razboi indelungat si epuizant, platit cu grele pierderi umane si materiale. Dupa aproape opt ani, in august 1988, conflictul se incheie, prin acceptarea, de catre Iran, a unei rezolutii ONU ce prevedea incetarea ostilitatilor. Pentru poporul irakian, bucuria pacii avea sa dureze foarte putin. Pe 8 august 1990, cand in Europa, cortina de fier incepea sa se clatine, Saddam atrage din nou atentia asupra lui, invadand Kuweitul. In aceeasi luna, Kuweitul era proclamat cea de-a 19-a provincie a Irakului.
Natiunile Unite au cerut Bagdadului, printr-o rezolutie, sa se retraga din tara ocupata, pana la 15 ianuarie 1991. Saddam a sfidat ONU si intreaga comunitate internationala. Astfel, la 17 ianuarie 1991, fortele aliate, sub egida ONU si comanda americana, au lansat atacuri aeriene asupra Irakului. Pe 24 februarie incepe ofensiva terestra a aliatilor. Dupa patru zile, razboiul din Golf, care a indoliat familii de pe toate meridianele, s-a incheiat prin infrangerea zdrobitoare a trupelor irakiene si eliberarea Kuweitului.
Stapanul detronat
Din 1994, Saddam Hussein devine stapan cu adevarat absolut al Irakului, cumuland functia de presedinte cu cele de premier, comandant suprem al fortelor armate, secretar general al partidului Baas, de guvernamant, si presedinte al Consiliului comandamentului revolutiei. Dictatorul isi plimba opulenta si megalomania in palate al caror numar nu este nici azi cunoscut cu exactitate.
Pana pe 20 martie 2003, cand, sub pretextul tentativei de a neutraliza arsenalul irakian de distrugere in masa (care, de fapt, nu a fost gasit niciodata) coalitia americano-britanica a atacat regimul lui Saddam Hussein. La 9 aprilie, s-a anuntat, oficial, caderea Bagdadului. Epoca Saddam s-a incheiat.
Dictatorul din palat, batranelul din grota
13 decembrie 2003. Toate marile posturi de televiziune si-au intrerupt in cursul diminetii programele obisnuite pentru a transmite imagini ale capturarii lui Saddam Hussein, omul cel mai cautat din lume, dupa seful miscarii teroriste Al-Queda, Osama ben Laden. Desi "imagini socante" a devenit deja o expresie stereotipa, de aceasta data chiar exprimau realitatea. Saddam nu mai era "dictatorul", nu mai era omul in fata caruia tremura Irakul, nu mai era impunatorul militar in impecabila uniforma kaki. Era un batran ascuns intr-o grota ( mai degraba o vizuina) infricosat, infometat, nebarbierit.
O fiara haituita. Barbatul nu s-a opus arestarii, iar intreaga operatiune a decurs fara ca militarii americani sa lanseze nici un foc de arma. Telespectatorii din intreaga lume au urmarit in direct scena gretoasa a prelevarii probei de saliva pentru stabilirea ADN-ului care sa confirme sau sa infirme identitatea prezumata a captivului. Si rezultatele au sosit cateva ore mai tarziu. Da: persoana capturata de fortele americane, cu sprijinul unor informatori kurzi, era Saddam Hussein, fostul presedinte al Irakului. Mii de irakieni au iesit pe strazi sa-si strige bucuria pentru capturarea dictatorului si pentru ceea ce credeau ei, atunci, ca este inceputul unei paci durabile si a unei vieti noi. "Moarte lui Saddam!" - rasuna pe strazile Bagdadului.
"Tiranul prizonier"
"Doamnelor si domnilor, l-am prins. Tiranul e prizonier", a declamat administratorul civil al Statelor Unite pentru Irak, din acea perioada, Paul Bremer, intr-o conferinta de presa convocata la Bagdad, izbucnit in urale si aplauze. "Saddam Hussein a fost gasit intr-o pivnita din orasul ad-Dawar, situat la 15 kilometri de Tikrit", a dezvaluit Paul Bremer. El a fost capturat in cadrul operatiunii "Red Dawn", actiune a Armatei SUA, al carei scop era uciderea sau capturarea lui Saddam. Actiunea a angrenat aproximativ 600 de militari americani din Divizia a 4-a de Infanterie si a fortelor speciale americane. Fostul presedinte irakian avea asupra sa, in momentul arestarii, o valiza cu 750.000 de dolari.
Fara remuscari
Saddam Hussein "nu are remuscari si este acelasi rebel", a declarat, la acea data, Adnan Pachachi, membru al Consiliului de Guvernare a Irakului, dupa ce s-a intalnit cu fostul presedinte irakian. "L-am vazut obosit si extenuat, dar nu are remuscari si este acelasi rebel", a explicat Pachachi. "Ne-a spus ca este un lider drept si ferm. Raspunsul nostru este ca a fost un lider nedrept, responsabil pentru moartea a mii de irakieni", a adaugat aceeasi sursa. Pachachi a precizat ca Saddam "nu a exprimat nici o remuscare".