Red APPLE: Un presedinte pentru nelinistea lor...

Consiliul National al Partidului Social Democrat. Mircea Geoana a repurtat o victorie de palmares. Va fi, sau cel putin asa crede domnia sa, viitorul presedinte al partidului.
Cel care a pierdut alegerile pentru Primaria Bucurestiului in fata lui Traian Basescu, ajutat de Mitica Dragomir, vrea sa conduca opozitia din Romania. Chiar a inceput sa creada ca el conduce si ca decizia ii apartine.
Dl. Ioan Rus de la Cluj cu puterile sale sporite acum mai mult ca niciodata s-a unit cu dl. Miron Mitrea, mai persuasiv ca lunile trecute. Acestea sunt premisele puterii lui Geoana. Singurele sale resurse prin care spera sa-si mentina locul de sef. E foarte bine pentru PSD sa aiba in sfarsit o conducere legitima si puternica. Dar va fi oare?
Sa ne uitam la gruparile care-l sustin pe dl. Geoana si la nevoile reale ale PSD in raport cu viitoarele lupte politice.
Dl. Ioan Rus, incontestabil un om puternic si civilizat (cel putin pana la declaratiile sale despre buzdugane). A pierdut alegerile pentru Primaria Cluj Napoca, la sugestiile strategului Vasile Dancu, atunci cand valul anti PSD inca nu era definitiv, iar alegerile puteau fi castigate. Dl. Rus este tipic pentru categoria de politicieni care vor sa faca politica prin mana altora. Miron Mitrea este un politician puternic, dar la fel de lipsit de performanta electorala si, in plus, lipsit de dorinta de a iesi in fata la lupta.
Pe partea cealalta se afla singurul personaj cu valoare electorala pe care il are PSD in acest moment: Ion Iliescu. Desi multi din actuala structura de putere a PSD si-ar dori ca Iliescu sa plece acasa, toti vor sa-l stoarca de valoarea sa electorala si simbolica. Si asta pentru ca orice calcul electoral arata ca dl. Iliescu reprezinta pricipala resursa de imagine a PSD si ca fara aportul sau viitorul pentru acest partid de opozitie poate fi asemenea prezentului.
Si Adrian Nastase se afla in afara gruparii din jurul lui Mircea Geoana. Desi este acum in dificultate, totusi, dupa Ion Iliescu, a strans cele mai multe voturi in favoarea PSD.
Foarte pe scurt, acestea sunt pozitiile pro si contra Geoana. Pe de o parte aflam puterea unor grupari interne, pe de alta parte este puterea simbolica si electorala. O viziune de integrare a acestor doua tipuri de putere, evident indispensabile luptei politice autentice, i-a lipsit actualului presedinte, iar riscul pentru domnia sa este similar riscului la care se supune acum Partidul National Liberal prin dl. Tariceanu. Electoratul ii voteaza pe cei ce vin la putere, nu retelele interne limitate si limitative care au pentru moment resurse.
In loc ca dl. Geoana sa gandeasca la soarta PSD, el si apropiatii domniei sale se gandesc cum sa ia puterea definitiv in partid. In loc ca dl. Geoana sa gandeasca la provocarile pe care le au de infruntat partidele politice dupa integrarea europeana si la nevoia de adaptare la noile structuri institutionale, sociale, motivationale, se comporta ca un politician al inceputului anilor '90, in a carui lista de prioritati se afla numai puterea in organizatie. In loc sa gandeasca ca un american, gandeste ca un Rus (ne cerem scuze pentru aceasta usoara ironie). Din discursurile de la evenimentul PSD reiese foarte limpede ca PSD nu si-a gasit linistea si ca, deci, nu va putea functiona ca o autentica opozitie. Liderii PSD au aratat pe holurile conferintei o disponibilitate remarcabila pentru orice joc combinatoriu, ceea ce exprima inevitabil ca politica interesului prevaleaza asupra politicii convingerilor. Or, dl. Geoana si echipa din jurul sau nu au inteles ca cel mai greu de doborat in orice lupta este acela animat in primul rand de convingeri si abia apoi de interese.
In aceasta constelatie, PSD sprijina dezechilibrul politic romanesc, il accentueaza, si cel mai grav, incepe sa poarte vina ridicarii politice a unor lideri cu un limbaj apropiat de extreme.
Poate ca este vremea ca PSD sa inteleaga nevoia unui lider de plan doi, capabil sa uneasca, nu sa desparta.
***
Legea numarul unu a manipularii este ca aceasta sa se cupleze pe perceptiile oamenilor, pe prejudecatile lor si, in principiu, pe o farama de adevar.
Copii in strada cerand manios caldura...
Am crede noi vreodata ca in Germania un grup de elevi din landul Bavaria au iesit in strada pentru ca nu au caldura in clase? Sau in Marea Britanie, sau in America? Niciodata. Insa cand e vorba de Vaslui credem imediat, nu punem nici o intrebare, inghitim "adevarul". si nu trece mult timp de la declansarea temei si observam cum intra in direct un copil din aceia ce se revolta, imbracat in maneca scurta si confirmand ce frig e in clase. Si, in plus, reporterul special este si el imbracat intr-o camasa cu maneca scurta. La Vaslui.

---

Despre autor: