Trei zile ii mai despart pe americani de legislativele partiale, pentru stabilirea noii componente a Camerei Reprezentantilor si reinnoirea Senatului, in proportie de o treime. Scrutinul va decide daca republicanii lui George W. Bush isi vor mentine majoritatea in Congres sau daca fostul guvernator texan va fi obligat sa-si incheie cel de-al doilea mandat la Casa Alba intr-o dificila colaborare cu un Legislativ dominat de tabara opusa. In privinta Camerei Reprezentantilor, s-ar parea ca nu exista riscuri majore, tinand cont ca, din 1994, dominatia republicana in aceasta camera a devenit un fenomen atat de obisnuit incat poate fi, deja, asimilat cu o traditie. Oricum, nici o surpriza nu este exclusa. Miza mare in cadrul scrutinului din 7 noiembrie este, insa, viitoarea structura a Senatului, unde Partidul Democrat ar putea prelua controlul. Nu ar fi o premiera in istoria Statelor Unite ca un presedinte sa-si exercite prerogativele coabitand cu un Congres dominat de partidul advers. Cel mai recent exemplu in acest sens este cel al lui Bill Clinton, fostul presedinte democrat succesor al lui Bush-senior si predecesor al lui Bush-junior. Clinton, nu numai ca a fost obligat sa conlucreze, in ultimii doi ani ai primului mandat, cu un Congres majoritar republican, dar a si fost reales pentru inca patru ani in Biroul Oval, in conditiile in care cota de popularitate a formatiunii sale era mult inferioara celei a taberei republicane. Pentru George W. Bush, insa, a pierde, acum, controlul asupra Senatului ar fi o lovitura extrem de dura. Bush are pe tapet o serie de legi care i-ar conferi dreptul de a actiona dupa bunul plac, in special in domeniul unui strict control asupra populatiei din interiorul si din exteriorul frontierelor Statelor Unite, uzand doar de argumentul luptei impotriva terorismului national si international, ca obiectiv de maxima stringenta. Or, e greu de imaginat ca un Senat majoritar-democrat ar fi de acord cu tot ceea ce revendica presedintele in numele acestui obiectiv. In plus, e foarte posibil ca un Senat majoritar democrat sa simta nevoia de a face un bilant al tuturor erorilor pe care, chiar fara voie, si doar din nepricepere, presedintele le-a comis, atat pe plan extern, cat si pe plan intern. Pentru ca, pe plan extern, Bush nu-si poate etala ca "realizari" decat esecurile din Afganistan si Irak, plus pleiada de demersuri inutile intreprinse cu mare tam-tam mediatic si cu mare risipa de delegatii diplomatice in Orientul Mijlociu. Pe plan intern, poate sa-si aroge "meritul" de a fi reusit sa monitorizeze telefoanele americanilor si sa realizeze un deficit bugetar record. De aceea, e cam greu de imaginat cum s-ar descurca presedintele republican cu un Senat controlat de democrati.
Interesant este ca, desi atat republicanii, cat si democratii cunosc foarte bine miza alegerilor din 7 noiembrie, nici unii, nici altii nu au incercat sa transmita electoratului mesajul: "Votati-ne!". Nu. Fiecare dintre ei a incercat prin mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe, prin tertipuri mai mult sau mai putin jenante, sa convinga: "Nu-i votati pe ei". Este aproximativ acelasi stil jenant de campanie care s-a practicat si in cazul prezidentialelor din 2004. Acum, in preajma alegerilor, a fost dezvaluit cazul unui reprezentant republican acuzat de hartuire sexuala prin Internet a minorilor. Cazul era insa cunoscut de cateva luni bune si orice congresman democrat cu bune intentii si cu grija fata de valorile morale l-ar fi putut cerceta si dezvalui la data respectiva. Acum, in preajma alegerilor, au aparut, in mai multe tari simultan - intre care Marea Britanie si Israelul - sondaje care critica politica lui Bush in Irak, desi aceasta politica a fost aceeasi din 2003 si pana azi, iar realizatorii respectivelor chestionare publice ar fi putut sa intreprinda mai demult aceste demersuri. Acum, in preajma alegerilor se publica aproape zilnic statistici ale pierderilor umane suferite de toate taberele implicate in razboiul din Irak. Poate asemenea statistici ar fi trebuit realizate mai des de-a lungul acestor ani sangerosi. Pe de alta parte, si prin filiera republicana ajung la cunostinta opiniei publice noi si noi capturari ale unor teroristi care, indiferent carei organizatii ar apartine, indiferent in numele cui ar actiona, au, invariabil, legaturi cu Al-Queda lui ben Laden - de aici, rezultand, evident, justetea masurilor adoptate de republicanii lui Bush in directia combaterii terorismului.
In plus, tot acum, se reitereaza zi de zi importanta ca trupele americane sa ramana in Irak pana la "indeplinirea misiunii". Acum se vorbeste despre pericolul unui razboi civil in Irak, desi existenta acestui pericol a fost o evidenta in toata aceasta perioada.
Americanul trebuie, deci, sa voteze, peste trei zile, nu ce-si doreste, asa cum era obisnuit, ci sa voteze impotriva a ceea ce nu-si doreste. Asa cum, din 1990, voteaza romanul. Americani, votati romaneste!