Ceea ce ne intereseaza pe noi, la momentul de fata, este ca in programul presedintiei in exercitiu germane a UE, adica prima jumatate a anului viitor, tematica Marii Negre sa fie prezenta, ca ratiune de cooperare, pe care UE sa si-o asume. Cu ce venim noi aici? Evident, nu doar cu un interes national si cu foarte multa expertiza. Cu posibilitatea de a lega un dialog eficace si cu un rezultat bun in amandoua partile intre UE si statele riverane Marii Negre, nu neaparat Federatia Rusa, pentru ca ea este legata de UE printr-un acord de cooperare si parteneriat, dar statele caucaziene fara discutie, Ucraina, Moldova. (...) In ceea ce priveste Dunarea, premierul constata ieri, si pe buna dreptate, ca avem inca un potential insuficient valorificat. Dunarea este un numitor comun de proiecte, posibile proiecte, in domeniile transportului, turismului, culturii, protectiei mediului, la care pot participa statele pe teritoriul carora trece Dunarea, incepand cu Germania si terminand cu Romania sau chiar Ucraina, nu mai vorbesc. (...) In conditiile in care construind aceasta politica, si insist asupra ei, trebuie sa recunoastem un adevar, chiar daca (...), evidenta importantei Marii Negre in domeniul energiei este destul de recenta. (...) Putem deveni placa turnanta, practic, principala poarta de intrare in Europa pentru o alternativa de gaz, o alternativa de alimentare a continentului cu gaz si titei, in conditiile in care, pe de o parte, avand relatii politice confortabile si serioase, consistente, cu zonele producatoare de hidrocarburi - ca este vorba de Azerbaidjan sau ca este vorba de zona caspica si mediul Oriental, in general. (...) Noi avem, repet, un avantaj strategic, pe care acum abia invatam sa il valorificam.