La o conferinta organizata in aceste zile la Budapesta de EBU - uniune a audiovizualului european, Miklos Harasti reprezentant al OSCE pe tema libertatii presei spunea ca lipsa de independenta a mediilor publice le arunca fie in bratele ratingului, fiindca ele trebuie sa se bata cu televiziunile comerciale cotropite de divertisment si de senzational, fie in ghearele puterii politice care dispune cum vrea de mesajele transmise publicului. Dar cum independenta nu este un dat "natural" (spunea la aceeasi conferinta directorul relatiilor internationale de la BBC, Matteo Maggiore, ci un drept care se castiga, mai important este care este atitudinea televiziunii publice/radioului public la influente sau presiuni si cum reactioneaza publicul la aceste raspunsuri, decat cum anume incearca puterea sau comertul sa si le subordoneze.
Totusi contextul politic si economic nu poate fi indiferent in practicarea unei meserii conectate la actualitate cum este jurnalismul. O spun si ungurii, azi mai mult decat oricand, in miezul unei crize profunde care divizeaza dramatic societatea. Felul cum a fost atacata recent MTV, televiziunea publica maghiara, subliniaza aceasta legatura. In Romania subiectul la ordinea zilei este cazul arestarii unor jurnalisti acuzati ca ar fi organizat (impreuna cu fosti politisti si magistrati, ciudata asociere!) o retea de santaj denuntata de mai multi oameni politici, oameni din business etc. Pana se lamureste cazul, breasla jurnalistilor este pusa in fata unei teme de reflectie si de dezbatere totodata: cum ajunge un jurnalist intr-o astfel de situatie, ce din context il stimuleaza, ce anume il poate opri? Exista un fond rau in societatea de azi care, chiar daca nu scuza incalcarile deontologice ale nici unei meserii, le poate partial explica: lipsa de etica a celor care conduc la un moment dat societatea. Increderea romanilor in liderii politici a scazut drastic in ani - Parlamentul este probabil cea mai afectata institutie in acest sens - tocmai din cauza prezumtiei ca acestia doresc sa acceada la functii publice pentru a se imbogati, pentru a se "aranja". Jurnalistii semnaleaza cazuri de acest fel, de obicei fara efect, ceea ce duce la o oarecare blazare a acestora.
Jurnalistii, cu exceptia celor care au facut investitii mari in presa, reprezinta o categorie rau platita si lipsita de autonomie. Daca Voiculescu spune ca nu exista presa independenta, atunci el spune implicit ca in imperiul sau media jurnalistilor li se rezerva doar statutul de serv. Dar pentru ca jurnalismul este o meserie cu cod deontologic, producatoare de valori spirituale, din nou salvatoare sunt profesionalismul si etica profesiei. Comunitatea mediatica nu poate decat sa reactioneze si sa comunice societatii ca repudiaza santajul, incalcarea etica de orice fel, servilismul. Ii poate exclude pe cei care incalca normele. Trebuie s-o faca. Publicul poate sanctiona jurnalistul parsiv. Daca citim comentariile cititorilor si telespectatorilor de pe forumurile electronice, ne convingem ca publicul o si face.