A 51-a editie a Festivalului International al filmului de la Valladolid s-a incheiat cu un palmares care recunoaste valoarea cineastilor din Estul Europei. Pentru a nu prelungi suspansul, voi revela dintru inceput numele castigatorului Marelui Premiu "Spicul de aur": cineastul sarb Goran Paskalievic, a carui pelicula "Optimistii", o adaptare libera dupa romanul satiric "Candide" de Voltaire, a obtinut votul majoritatii juriului.
Poate ca precedentele succese ale lui Paskaljevic la Valladolid ("Spicul de aur" castigat in 1995 cu "Cealalta America") sau familiarizarea publicului de aici cu universul acestui autor care gloseaza neobosit pe tema intolerantei au facut ca el sa porneasca de la inceput ca favorit in competitia oficiala, unde a concurat alaturi de alte 14 filme. El a obtinut si Premiul acestei sectiuni acordat de Juriul Tineretului care a tinut sa-si justifice optiunea evidentiind "capacitatea sa de a reflecta diversele aspecte ale unei idei comune, in situatii diferite, implicarea sa sociala si politica, impresionantul rezultat plastic si estetic, umorul grotesc si ironia acida, precum si stapanirea timpului narativ in momentul intrepatrunderii diferitelor povesti". Cele cinci scheciuri ale filmului care sugereaza cat de lesne se pot manipula constiintele in zilele noastre isi datoreaza omogenitatea si unui interpret capabil de admirabile metamorfoze, Lazar Ristovski, castigator la Valladolid al Premiului pentru cel mai bun actor.
Dar Juriul Tineretului si-a dovedit siguranta gustului si in optiunea pentru Premiul pentru cel mai bun film din sectiunea "Punct de intalnire". El a revenit compatriotului nostru Catalin Mitulescu pentru "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii". Publicul si presa din Spania s-au dovedit deosebit de receptivi fata de aceasta pelicula despre destinele unor adolescenti confruntati cu dictatura. Revenind la sectiunea competitiva, se poate spune ca ea a continut cateva pelicule remarcabile, fara a impune insa una de o incontestabila valoare. S-au detasat cateva filme mai personale, unele prezente in palmares. Primul care merita mentionat este iranianul "E iarna" de Rafi Pitts (castigatorul Premiului "Spicul de argint") o drama de familie relatata intr-un registru de admirabila sobrietate, de un rafinament plastic ce i-a asigurat si Premiul pentru cea mai buna imagine (semnata de Mohammad Davoodi). Aceluiasi gen ii apartine si pelicula australiana Jindabyne de Ray Lawrence, premiat pentru Cea mai buna muzica (Paul Kelly si Dan Luscombe) si a carui protagonista, Laura Linney, a castigat un binemeritat Premiu pentru cea mai buna actrita. Premiul "Pilar Miro" pentru cel mai bun regizor tanar a revenit argentinianului Hernan Gaffet pentru "Oras in calduri" (coproductie Argentina-Spania). Premiul Juriului FIPRESCI (al presei internationale) l-a castigat "Domnisoara" de Andrea Staka, regizoarea elvetiana care vorbeste despre consecintele dureroasei dislocari a emigrantilor din fosta Iugoslavie care incearca sa-si refaca viata in Europa occidentala.
Atat in competitia oficiala, cat si in ciclurile paralele (Spanish Cinema mai ales) cinematograful spaniol a demonstrat ca se afla intr-o etapa de remarcabila vitalitate prin titluri precum "Femei in parc" de Felipe Vega, "Cutia" de Juan Carlos Falcon, "Viata secreta a cuvintelor" de Isabel Coixet, "Printesele" de Fernando Leon de Aranoa sau "Sud Express" de Chema de la Pena si Gabriel Velasquez. In relatie cu cinematograful spaniol s-au afirmat in aceasta editie si alte doua nume romanesti. Unul apartine operatorului Sorin Dragoi, semnatarul imaginii la scurt-metrajul "Ultima calatorie a amiralului", film dedicat comemorarii a 500 de ani de la moartea lui Cristofor Columb. Dragoi lucreaza de mai bine de 15 ani in Germania, dar colaboreaza si la coproductii internationale ca aceasta, una din marile sale dorinte fiind aceea de a colabora si la filme co-produse cu Romania. Dar poate surpriza cea mare a fost descoperirea unui actor de origine romana care joaca un rol principal in lung-metrajul "Nisip in buzunare" de Cesar Martinez Herrada, un road movie despre adolescenti revoltati. Am constatat cu placere ca filmul ocoleste stereotipurile despre romanii raufacatori, personajul jucat de foarte fotogenicul Nicula nu e mai rau decat altii ci, dimpotriva, poate e cel mai fermecator. Regizorul ii prevede o stralucita cariera cinematografica, ceea ce ma face sa sper ca se va mai scrie despre el.