Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele AFDPR, membru al Colegiului CNSAS, a sustinut - intr-un discurs rostit, la Timisoara, cu prilejul Adunarii Omagiale inchinate miscarilor studentesti anticomuniste din 1956 - ca "pentru a merge pana la capat, Colegiul ar trebui sa fie primul care sa aduca Serviciile in fata Justitiei pentru ca timp de 6 ani au incalcat in mod sfidator" prevederile Decretului Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, "cu scopul de a obstructiona aflarea adevarului despre ororile comunismului si respectiv ale organelor represive si ale uneltelor lor". Referindu-se la activitatea CNSAS, Ticu Dumitrescu rade cu un ochi si plange cu celalalt: "As putea sa prezint, tot ca factor pozitiv, deconspirarea in 6 luni a unui numar mai mare decat a deconspirat vechiul Colegiu in 6 ani. Aceasta insa numai comparativ, intrucat fiind vorba de un numar ridicol de mic (130 de securisti), inregistram aici o grava nerealizare. Trebuie retinut insa ca, desi in bazele de date ale Directiei Investigatii sunt inregistrati peste 10.000 de securisti, neavand datele lor de stare civila (serviciile pastrandu-le inca secrete - n.a.), nu pot fi aduse in discutia Colegiului". Ticu Dumitrescu mai are o nemultumire majora. El semnaleaza faptul ca, in ceea ce priveste rezolvarea cazurilor marunte de deconspirare, "lucrurile merg relativ bine". "Cand insa apar cazuri mai importante, incep divergentele de opinie, iar hotararile care sunt impuse prin acel vot al majoritatii, seamana de multe ori a <<spalarea>> unor indivizi", semnaleaza reprezentantul Colegiului. La Adunarea Omagiala incheiata miscarilor studentesti anticomuniste din 1956, care a avut loc in perioada 27-28 octombrie, la Timisoara, au fost prezenti cativa dintre cei care au participat la acea miscare, numerosi invitati apartinand filialelor AFDPR din tara, precum si un grup de cercetatori de la CNSAS. Din partea oficialitatilor au fost prezenti I.P.S. dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, Ovidiu Draganescu, prefectul judetului Timis, Gheorghe Ciuhandu, primarul Timisoarei, Marius Oprea, Lucia Hossu Longin, Denis Deletant. Prezentam integral discursul presedintelui AFDPR, mentionand ca titlul si intertitlurile apartin redactiei. (O.B.)
Onorata asistenta,
Dragi prieteni,
Ca presedinte al AFDPR, nu puteam sa nu dau curs invitatiei filialei noastre de la Timisoara, de a fi astazi aici la aniversarea a 50 de ani de la miscarile studentesti anticomuniste din 1956. Pentru aceasta mi-am restrans cu doua zile prezenta mea la Budapesta, unde participam la Congresul al XIV-lea al Uniunii Internationale a Fostilor Detinuti Politici.
Ca de fiecare data cand vin aici, ma incearca o emotie aparte. Pentru ca asa cum v-am marturisit si cu alte ocazii, acest oras imi reda increderea, poate iluziile, in lupta impotriva mentalitatilor si practicilor comunismului si ale comunistilor. De la tribunele Timisoarei l-am denumit pe Ion Iliescu drept blestemul si povara acestei tari si am indemnat la inlaturarea regimului sau criptocomunist (cum ii placea lui Corneliu Coposu sa-l numeasca). Tot aici am denumit acel parlament avortat de poporul roman la 20 mai 1990, drept Parlamentul rusinii nationale.
Dragi cetateni ai Timisoarei,
Cred ca Timisoara e "condamnata" sa fie orasul Revolutiei anticomuniste, consfintita prin Proclamatia lansata catre tara de George Serban si prietenii sai.
De fapt, la Timisoara, momentul Decembrie 89 are o legatura directa cu anul 1956 si anul 1968. Pentru ca este poarta Romaniei spre Occident si pentru ca aici constiinta libertatii a rezistat cel mai bine raspantiilor istoriei, ca si agresiunilor totalitare.
1956 - an de cotitura
Pentru Europa Centrala si de Est, adica pentru popoarele vandute URSS si condamnate sa traiasca o jumatate de veac in spatele Cortinei de Fier, anul 1956 este un an de cotitura.
Si oricat poate nu ne-ar conveni unora dintre noi, istoria va consemna ca in toamna acelui an, intelectualii si muncitorii de la Budapesta, in frunte cu comunistul Imre Naghi si Cardinalul Midszenty au demonstrat, prin curajul lor, prin jertfa suprema a multora dintre ei, ca totalitarismul comunist este un monstru cu picioare de lut. Pentru ca, dupa o experienta de 10 ani, fara tancurile si bazbuzucii sovietici, tirania comunista n-ar mai fi revenit niciodata in Ungaria.
Dar anul 1956 nu se margineste doar la evenimentele de la Budapesta. In Romania, Polonia si Cehoslovacia ele au reverberat puternic, cu actiuni, cu drame si consecinte multiple, chiar daca nu s-a reusit o sincronizare a miscarilor de strada spre a se crea un front comun anticomunist si antisovietic.
In acel peisaj tulbure in care orice reactie, orice solidaritate erau inabusite in fasa de odioasele politii politice nationale si de trupele ocupantului sovietic, centrele universitare romanesti in frunte cu Timisoara si Clujul au indraznit sa actioneze. Asa cum si intre scriitorii nostri a inceput atunci sa se vorbeasca de nevoia libertatii de exprimare, de neamestecul partidului in lumea creatiei.
Erau primele lovituri date stalinismului romanesc.
Pe acest fundal amenintator, izbucnirea Revolutiei din Ungaria a fost balonul de oxigen de care un tiran ca Gh. Gheorghiu Dej avea nevoie. Aceasta i-a dat din nou ocazia de a-si dovedi oportunismul si totala supunere fata de Kremlin. Astfel ca Romania nu doar ca faciliteaza trecerea trupelor sovietice spre Ungaria, dar o aplauda, avand si pretextul stavilirii miscarilor studentesti influentate de revolutia de la Budapesta.
Increderea de care se bucura Dej a fost dovedita si prin scenariul aducerii grupului Imre Naghi in Romania, la Snagov.
Aceasta situatie se va repeta intr-un fel si in 1968, cand Ceausescu a profitat in interesul despotismului personal si al national-comunismului, de miscarea pragheza.
Romania, al treilea focar revolutionar
In fine, din pacate, cu toate ca Romania a fost dupa Polonia, al treilea "focar" al virusului revolutionar din anul 1956, aici stalinismul a ramas neclintit, Dej castigand si mai mult increderea sovieticilor. Fapt dovedit fara echivoc prin retragerea trupelor sovietice, retragere ramasa insa fara consecinte benefice pentru poporul roman, care dimpotriva a platit un nou tribut de suferinta si jertfa, printr-un alt val de arestari masive, de condamnari si intensificarea terorii.
Dincolo insa de analiza faptelor rezervate istoricilor, ramane pilda de luciditate, de curaj si jertfa a tinerilor studenti ai Timisoarei si a celor care au fost aruncati cu anii in temnitele si lagarele de exterminare comuniste.
Actiunea din 1956 a fost reconfirmata si implinita de cetatenii Timisoarei in decembrie '89.
De aceea iubesc Timisoara care este orasul Revolutiei romane, indiferent de anul calendaristic. Pentru ca aici constiintele se trezesc mai repede si solidaritatea, ca si celelalte valori ale democratiei, sunt cel mai bine aparate, Timisoara ramanand un exemplu de urmat.
Onorata asistenta,
In alta ordine de idei, va aduc la cunostinta faptul ca am mandat sa va transmit din partea Colegiului CNSAS salutul si stima pe care oameni ca dvs. o merita cu prisosinta. De altfel, CNSAS-ul este reprezentat aici si de cinci dintre cercetatorii sai, delegati de Colegiu. Ei vor prezenta unele dintre rezultatele muncii lor laborioase, lansand si cartea "Nicolae Margineanu".
CNSAS, plusuri si minusuri
In acest context si cu ingaduinta dvs., cred ca este de datoria mea sa va prezint modul in care cel care a gandit si initiat proiectul legii care ii poarta numele, apreciaza astazi activitatea acestui Colegiu.
Incep prin a vorbi de factorii pozitivi.
Astfel, prin comparatie cu primul Colegiu, activitatea Colegiului actual este mai buna. Noi nu ne-am subordonat jocurilor oculte ale SRI si nici n-am consimtit la secretizarea a zeci de mii de dosare.
Si ceea ce este tot atat de important este si faptul ca incepe sa apara o anumita raspundere privind respectarea regulamentului de functionare a CNSAS-ului si a modului in care este cheltuit banul public, ceea ce pana acum era lasat la latitudinea unor oameni incorecti sau nepriceputi.
As putea sa prezint, tot ca factor pozitiv, deconspirarea in 6 luni a unui numar mai mare decat a deconspirat vechiul Colegiu in 6 ani. Aceasta insa numai comparativ, intrucat fiind vorba de un numar ridicol de mic (130 de securisti), inregistram aici o grava nerealizare. Trebuie retinut insa, ca desi in bazele de date ale Directiei Investigatii sunt inregistrati peste 10.000 de securisti, neavand datele lor de stare civila (serviciile pastrandu-le inca secrete), nu pot fi aduse in discutia Colegiului.
Trebuie stiut ca in MO, nu apar decat cei votati ca au facut politie politica. De aceea, singura rezolvare in acest caz atat de important este propunerea guvernului privind modificarea L.187, prin inlaturarea sintagmei "politie politica" si publicarea integrala a securistilor.
"Spalarea" unor indivizi
De asemenea, in ceea ce priveste rezolvarea cazurilor marunte de deconspirare la cerere sau din oficiu a informatorilor, ca si a altor probleme curente, lucrurile merg relativ bine. Cand insa apar cazuri mai importante, incep divergentele de opinie, iar hotararile care sunt impuse prin acel vot al majoritatii, seamana de multe ori a "spalarea" unor indivizi.
Pana la un punct aceste divergente sunt normale, daca ma refer la acei membri ai Colegiului care, apartinand unor generatii mai tinere, au alte mentalitati. Din momentul insa cand votul este majoritar si reprezinta interesele sau punctele de vedere ale partidelor care i-au trimis in Colegiu, lucrurile devin foarte grave pentru rolul acestui colegiu si pentru credibilitatea si imaginea sa.
Legat de motivarea acestui vot, trebuie sa amintesc de cazurile cand dintr-un dosar (in general al unor personalitati) lipsesc tocmai documentele principale (angajament, note informative etc.) pe baza carora Directia de Investigatii sa poata intocmi un probatoriu solid.
Este foarte clar astazi ca prin blocarea deconspirarii Securitatii, urmata de nepredarea arhivelor catre CNSAS (L.187), Serviciile si-au asigurat timpul necesar spre a distruge sau scoate din dosarele Securitatii documentele privind anumite persoane, cum si spre a sterge urmele crimelor si faradelegilor comuniste.
Rolul lui Basescu
In felul acesta a devenit posibil ca fostii nostri calai sa sfideze adevarul si sa ne prezinte aceasta odioasa Securitate, drept o institutie care a aparat patria.
In acest context, chiar daca nu place unora, sunt nevoit sa repet ceea ce am mai spus si anume ca spre deosebire de altii, presedintele Basescu este cel care, aducand Serviciile la CSAT, le-a obligat sa predea anul trecut 1.350.000 dosare, iar anul acesta sa treaca la desecretizarea a sute de mii de dosare in curs de predare catre CNSAS. Desi s-au predat CNSAS-ului unele dintre aceste dosare, eu raman rezervat.
Pentru a merge pana la capat, Colegiul ar trebui sa fie primul care sa aduca Serviciile in fata justitiei pentru ca timp de 6 ani au incalcat in mod sfidator prevederile DL 118/90, cu scopul de a obstructiona aflarea adevarului despre ororile comunismului si respectiv ale organelor represive si ale uneltelor lor. In acelasi timp, eu acord noilor directori de la SRI si SIE increderea ca vor reusi, schimband oameni de tip Pintilie, sa schimbe optica, mentalitatea si practicile securiste, care n-au fost, inca, complet inlaturate.
Legat de functionalitatea CNSAS, sunt probleme esentiale care trebuie nu numai auzite, dar si intelese si urgent rezolvate de cei indrituiti sa o faca. Ma refer la un sediu adecvat, la dublarea schemei personalului si a logisticii din dotare.
Sase-sapte ani pentru aflarea adevarului
Aceasta intrucat numai dupa studierea si stocarea automata a tuturor datelor cuprinse in cele peste un milion sapte sute de mii de dosare, cat vom avea curand la Popesti, vom putea cunoaste adevarul despre oricine a lucrat ca ofiter de Securitate ori ca agent informator. Numai astfel exista sansa de a putea gasi note informative sau alte documente ale indivizilor ale caror dosare au fost distruse sau periate.
Imi asum raspundere afirmand ca, asa cum este dotat CNSAS-ul astazi ca personal si logistica, ne-ar trebui cel putin 6-7 ani pentru aceasta operatiune obligatorie si esentiala in aflarea adevarului, atat cat a mai ramas.
Onorata asistenta,
In sfarsit, cu voia dvs. si in alta ordine de idei, tin sa va amintesc ca niciodata Corneliu Coposu n-a venit la Timisoara fara sa ma roage sa-l insotesc. In memoria lui ma simt obligat sa fac o declaratie care ar putea soca. Ma refer la partidul pentru care eu si familia mea am indurat cu demnitate, ani grei de temnita si de care in urma cu doi ani, fiind desfiintat, a trebuit sa ma despart. Atunci insa, intr-o emisiune TV spuneam ca fata de starea in care a fost adus PNTCD si "daca ar invia Iuliu Maniu, n-ar mai putea face minuni!". Ma refeream nu numai la actiunile duse impotriva partidului, din exterior, dar si la cele din interior.
Daca atunci credeam numai, acum, dupa ce am studiat in calitate de cercetator acreditat timp de 6 ani arhivele Securitatii, am certitudini. Si am inteles mai bine decat oricand, de ce in 1997 am fost eliminat din partid, de ce multi dintre fruntasii PNT n-au dorit o lege a deconspirarii Securitatii si, in fine, de ce PNT a ajuns de la maretie la decadenta.
Una din cauze a fost si aceea a infiltrarii acestui partid cu fosti ofiteri de Securitate si cu informatori ai Securitatii. Intrebati-i pe fostii secretari generali ai PNTCD, sau intrebati-l de exemplu, pe actualul presedinte de onoare, daca vreunul dintre ei a fost vreodata informator al Securitatii?! Si daca au auzit de nume conspirative ca David, Marasescu sau nu mai stiu cum. Si, in fine, daca inteleg ca pe scaunele pe care au stat Iuliu Maniu (martirul care a preferat sa moara in inchisoare, decat sa faca cel mai mic compromis), ori Ghita Pop si Virgil Madgearu, nu poate sta cel care a colaborat cu organele de securitate, fie chiar si pentru o perioada scurta de timp.
Onorata asistenta,
Tot in acest context, va reamintesc ca atunci cand am initiat legea deconspirarii Securitatii, in afara securistilor eu n-am avut in vedere decat deconspirarea acelor informatori care ocupa sau voiau sa ocupe demnitati si inalte functii politice.
"Lacrima Cristi"
Vrei sa ajungi in varful magistraturii, ori sa devii liderul unui partid sau chiar al tarii, atunci trebuie sa fii "Lacrima Cristi".
Pentru ca nu are importanta ca ai fost turnator pentru o scurta perioada de timp si nu conteaza ce, cat timp si pe cine ai turnat, ci faptul ca incheind acel pact cu diavolul, devenind demnitar, vei fi pe viata prizonierul serviciului care te-a folosit.
Daca nu intereseaza cum si ce ai facut atunci, cu ani in urma, important si grav este ca acum un asemenea om, chiar daca nu va fi santajat direct, el va privi intotdeauna cu teama in urma trecutului sau, nu va fi liber in cugetul sau si nu va avea o decizie proprie, curata.
Serviciile secrete din orice parte a lumii cunosc in amanunt viata personala a agentilor sai si stiu pe ce pedala sa apese.
In incheiere, vreau sa ma refer la fostii detinuti politici, din randurile carora un procent de 5-6%, dat fiind conditiile grele in care se gaseau, au fost obligati sa semneze un pact cu diavolul. Am cunoscut zeci si sute de cazuri ale unora dintre ei, care sub presiunea unui securist odios au avut acel moment de slabiciune. Cei mai multi au avut puterea sa se regaseasca, sa-si recapete demnitatea si sa-si infrunte securistii. Ei trebuie apreciati pentru acest curaj, mai mult decat cei care, nefiind supusi unor presiuni de asemenea dimensiuni, nu pot sti cum ar fi reactionat.
Un caz
Din pacate, insa, mi-a fost dat sa cunosc in inchisoare sau din diferite marturii si documente, cazuri de fosti informatori odiosi care i-au turnat zeci de ani, pe bani grei sau din convingere, pe fostii lor colegi de detentie. Acestia au facut mai mult rau decat chiar ofiterii de Securitate.
Intrebati-l spre exemplu pe Sebesan Emil, daca nu cumva se regaseste printre acesti nemernici, de cea mai joasa speta - care ar fi trebuit judecat, impreuna cu acei securisti incarcati de faradelegi.
Nu i-as fi citat numele, daca si-ar fi vazut de pacatele si batranetile lui si nu s-ar fi zbatut sa ajunga, ani de zile, presedintele Filialei AFDP Timisoara si n-ar fi fost ales presedinte tot de onoare, al filialei unui partid din Timisoara.
Imi cer scuze ca v-am retinut atat de mult atentia.
Nu pot insa incheia, inainte de a transmite MS Regelui Mihai, de aici din Timisoara, in aceasta zi cand Majestatea Sa aniverseaza cei 85 de ani de viata, urari de sanatate si viata lunga!