Conturile Securitatii au fost lichidate in '90

Informatii Externe DIE/CIE precursorul actualului SIE in cadrul Diviziei politico-economice. Ulterior, a ocupat succesiv pozitia de sef al Serviciului SUA/Canada si de sef al Serviciului Europa de Vest, respectiv spatiile Germania, Austria, Elvetia. In ianuarie 1989, in timp ce se afla in misiune temporara la Viena (Austria) sub acoperirea diplomatica de consilier al M.A.E., decide sa ia pozitie critica fata de regim solicitand azil politic in SUA. A acordat mai multe interviuri si a publicat articole si studii pe tematica regimului comunist in mass-media occidentala. In iulie 1989, Liviu Turcu a fost condamnat de fostul regim la sentinta capitala. La 1 octombrie 1990, in urma recursului extraordinar facut de procurorul general, Curtea Suprema de Justitie a rejudecat procesul, Liviu Turcu fiind achitat si repus in drepturile sale civile. In prezent, Liviu Turcu isi desfasoara activitatea ca expert-consultant si analist in domeniul "informatiilor competitive" specifice domeniului politico-economic.
Adevarul prezinta al doilea episod din interviul cu dr. Liviu Turcu, fost sef al Directiei America de Nord si Europa Occidentala din DIE-CIE, precursorul actualului SIE. Domnul Turcu vorbeste de firmele-fantoma din Occident, cand si mai ales de cine le-a inchis. Aflam si numele persoanelor care au stiut de conturile speciale. Dezvaluiri in premiera si maine in ultima parte a interviului.
Blocarea investitiilor straine in anii '90, actiune pentru crearea capitalistilor romani
- Unde credeti ca au ajuns banii din "Averea Diavolului"? Care ar fi legatura "noilor capitalisti" cu serviciile secrete?
- Este vorba de o relatie simbiotica mutual avantajoasa. Asa cum exporturile ce detineau cea mai insemnata pondere ca volum si valoare in cadrul comertului exterior romanesc inainte de decembrie 1989 erau considerate ca avand importanta strategica si dupa aceasta data situatia a ramas neschimbata. Una din explicatiile pentru blocarea masiva in primii ani a investitiilor straine a fost de sorginte pur politica, si nu economica. Capitalistii romani neexistand inca, ei trebuiau creati, iar pentru actul creatiei, adica a ceea ce se numeste capitalizare sau acumulare "primitiva" de capital, a fost nevoie de timp. Procesul a avut loc sub "grija protectoare" a noii conduceri politice, aparent avand drept stindard "interesul national". Spun aparent, pentru ca, de fapt, in acea perioada, privatizarile au fost marcate asa cum mass-media a relatat abundent de fraude masive acoperite prin complicitatea atat a factorilor politici guvernamentali, dar si prin intermediul unei legislatii "fluctuante", menite sa legalizeze sau sa favorizeze acest tip de activitati. O faza a distribuirii avutiei nationale, in care conflictele intre grupurile de interes coagulate mai tarziu - sa zicem in configuratia de azi - erau premature, spatiul de manevra si apropiere fiind mare si nestanjenindu-se prea mult unele pe altele.
Complexul lui Ceausescu a ramas in mainile acelorasi oameni
- Practic, parghiile economice au fost preluate de aceeasi oameni dinainte de '89 ?
- Trebuie aratat ca daca in timpul fostului regim, controlul materiilor prime si al produselor cautate la export s-a aflat sub controlul strict al "complexului" politico-birocratic si militar creat de Nicolae Ceausescu, orice investigator de buna credinta va constata ca de facto acest control de tip monopolistic a ramas in mana acelorasi oameni sub statutul de "noi capitalisti". Cine va parcurge evidentele Registrului Comertului va regasi invariabil intr-un imens hatis de firme, firmulite, holdinguri etc. aceleasi persoane implicate in activitatile fostului "complex" al regimului ceausist. Plus rudele, prietenii, membrii "triburilor" si clanurilor de rigoare. In plus, inutil sa arat ca, desi la vremea respectiva s-a invocat la nesfarsit statutul economiei de piata, principiul "eficientei" s-a aflat intr-o suferinta totala, fiind inlocuit cu cel al consolidarii cleptocratice. si inca un amanunt: celor tentati sa vada in faza "salbatica" a privatizarii o umbrela protectoare strict necesara pentru apararea intereselor nationale, le sugerez sa revada detaliile conditiilor de vanzare a celor mai importante componente ale economiei romanesti - capitalurilor straine. Nu de dragul intereselor nationale au fost blocate la inceput investitiile straine, ci pentru ca viitorii "capitalisti autohtoni" sa se poata pozitiona mai bine la negocierile de vanzare a ceea ce acaparasera.
- Cine s-a ocupat sub aspectul structurii organizatorice a DSS de operatiunile valutare speciale ?
- Depinde de ce perioada discutam. In principiu, initial s-a aplicat principiul teritorialitatii. Pentru operatiunile initiate pe teritoriul tarii, repet initiate, pana la inceputul anilor '80, responsabilitatea operatiunilor a revenit Securitatii interne, mai exact unui compartiment special din cadrul Directiei a III-a, respectiv sectia contraspionaj economic, identificat in organigrama DSS ca UM 0625/CP. Apoi, ca urmare a cresterii insemnate a volumului activitatilor pe aceasta linie, a fost creata o unitate militara independenta, UM 0625/CP devenind UM 0650. Pe timpul UM 0625/CP, obiectul principal al responsabilitatii acestei structuri operative era in principal de a supraveghea contrainformativ personalul roman care-si desfasura activitatea in domeniul relatiilor comerciale internationale, dar si pe comerciantii straini. Pentru a usura acest proces in ceea ce priveste reprezentantele comerciale pe teritoriul Romaniei a fost creat ca structura militara acoperita Oficiul "Argus", seful acestuia fiind colonelul Dragos Diaconescu. Intregul personal roman care urma sa lucreze in cadrul reprezentantelor straine din Romania era verificat si aprobat de Oficiul "Argus", in baza unei totale dependente informative operative. In acest mod se controlau practic discretionar activitatile comerciale si se obtineau informatiile necesare pentru sprijinirea finalizarii unor largi categorii de actiuni, inclusiv de ordin comercial si valutar. Cand insa operatiunile valutare speciale initiate de structurile Securitatii interne au inceput sa se interfereze cu cele ale Serviciului de Informatii extern din ordinul sefului DSS, la comanda noii unitati UM 0650 a fost instalat ca adjunct un ofiter al CIE. Treptat, activitatile acestei unitati au fost tot mai mult integrate planurilor de masuri aflate in coordonarea UM 0107/AVS.
Angajatii firmelor straine din Romania, oamenii Securitatii
- Practic sa intelegem ca Securitatea dadea acordul de angajare pentru firmele straine de la Bucuresti. Acesti angajati deveneau si informatori ai Securitatii?
- Cand sarcina Securitatii era deja de a controla discretionar majoritatea sectoarelor de activitate economica, cum isi poate inchipui cineva ca si-ar fi putut permite sa ignore activitatea unor cetateni romani angajati la firme straine si, indeosebi, occidentale? Primul pas elementar atunci cand cineva era propus mai ales de catre o firma straina era sa fie verificat in evidentele operative si in functie de rezultate (cunoscut sau necunoscut) sa existe garantiile in final ca cel in cauza va coopera cu Securitatea. Cand spun cooperare include toate tipurile de cooperare, adica politica, economica, de siguranta etc. Cat priveste statutul si acesta era mult mai divers decat cel mentionat de dvs.: puteau fi informatori, colaboratori (daca erau membri de partid), referenti, referenti cu plata sau, pur si simplu, ofiteri acoperiti. Verificarea acestor oameni nu inceta nicio clipa, facand parte din metodologia curenta de munca. Unul dintre motive era de a se verifica loialitatea acestora pentru a nu fi "contaminati" sau, pur si simplu, recrutati de serviciile de informatii straine. Cei din centrala firmelor straine stiau la randul lor despre aceste proceduri si reactionau dupa cum credeau de cuviinta: fie limitau accesul functionarilor la informatiile considerate sensibile, fie construiau relatii bazate treptat pe incredere reciproca. Cand relatiile deveneau de ordin personal nu mai trebuie sa mire pe nimeni ca dupa 1989 cei in cauza au fost promovati si valorificati pentru promovarea intereselor firmei in Romania. Cum au reactionat serviciile romanesti la astfel de situatii prefer sa-i las pe cei de acolo sa explice.
Persoanele care stiau de conturile speciale
- Din ceea ce relatati rezulta ca seful Serviciului independent pentru operatiunile AVS lucra obligatoriu cu varfurile comenzii operative din DSS...
- Nici nu se putea altfel. Sub aspect operational, pe verticala ierarhica, seful UM 0107/AVS s-a subordonat direct sefului Serviciului de Informatii Externe (DIE/CIE), dar nu putine au fost situatiile in care in cadrul operatiunilor extrem de sensibile sub aspectul implicatiilor politice pe plan international coordonarea se facea direct de catre seful DSS, Tudor Postelnicu. Acesta, la randul lui, executa direct indicatiile lui Ceausescu in baza planurilor prezentate spre aprobare si pe care il informa apoi pas cu pas despre desfasurarea actiunilor. Datorita complexitatii si implicatiilor care decurgeau din aceasta categorie de activitati, unii dintre sefi ocupau pozitii oficiale nominale inferioare capacitatii reale de decizie in cadrul sistemului institutional de stat. Astfel, seful DIE/CIE a fost intotdeauna membru al guvernului, prin pozitia de adjunct al ministrului de interne, dar in mod practic avea prerogative care depaseau pe cele ale majoritatii ministrilor plini. La randul sau, seful Departamentului Securitatii Statului (DSS) era, de asemenea, membru al guvernului in calitatea sa de ministru secretar de stat. Lucrand insa direct cu seful statului, acesta avea la randul sau prerogative care le depaseau de facto cu desavarsire pe cele ale marii majoritati a ministrilor plini si chiar a unora dintre prim-viceprim-ministrii guvernului. Ocupantii celor trei pozitii mentionate, respectiv seful DSS, seful CIE si seful UM 0107/AVS, au fost astfel principalii interlocutori si executanti ai directivelor si ordinelor lui Nicolae Ceausescu in domeniul operatiunilor valutare speciale.
- Cine au fost acestia la modul concret de-a lungul timpului?
- Aceste pozitii au fost ocupate, succesiv, in ultimii 10 ani ai regimului Ceausescu, de catre Tudor Postelnicu (1977-1987) si generalul-colonel Iulian Vlad (1987-1989), ca sefi ai DSS; de Alexandru Danescu (iunie 1978 - septembrie 1978), Romus Dima (octombrie 1978 - august 1980), generalul-locotenent Plesita Nicolae (septembrie 1980 - decembrie 1984) si generalul-locotenent Aristotel Stamatoiu (decembrie 1984 - ianuarie 1990), ca sefi ai Serviciului de Informatii Externe (CIE); pe linie operativa, de colonelul Octavian Stelian Andronic si lt. colonel Constantin Anghelache, ca sefi ai UM 0107/AVS. Ultimii doi sefi ai UM 0107/AVS au efectuat, la inceputul anului 1990, frecvente si precipitate deplasari in Europa Occidentala, inclusiv pentru inchiderea unor conturi caracterizate neoficial de bancile respective ca "efectuand transferuri substantiale"!
Conturi speciale in Elvetia si Luxemburg
- Aveti date mai concrete? In ce tari se aflau aceste conturi?

---

Despre autor: