Cazul Vosganian, o lectie necesara

De ce nu l-au vrut europenii pe Varujan Vosganian? Nu, nu vom primi un raspuns oficial la aceasta intrebare. De altfel, Comisia Europeana nici nu si-a asumat o respingere fatisa. La un asemenea nivel functioneaza de obicei "sugestiile", tatonarile, pre-negocierile discrete. Tocmai pentru a se evita situatia jenanta in care candidatul unui stat este refuzat de-a dreptul. Consecintele unui astfel de refuz ar putea fi grave, inclusiv pentru guvernul care a avansat propunerea nefericita. Comisia Europeana nu doreste sa genereze crize politice in statele membre. Problemele de acest gen se rezolva, de regula, departe de ochii publicului larg. Abia cand se ajunge la un acord de principiu, opinia publica este informata. Liderii de la Bucuresti nu au inteles, insa, acest mecanism, parand sa creada ca validarea unui candidat la postul de comisar UE este o simpla formalitate. Ca adevaratele negocieri au loc intre Palatul Victoria si Cotroceni, nicidecum la Bruxelles. Tariceanu si Basescu au batut palma, dar au uitat sa-l mai intrebe si pe Grivei ce parere are. Mai mult, premierul a insistat in sustinerea candidaturii lui Vosganian chiar si dupa ce devenise evident ca europenii nu o agreau. Politicienii nostrii nu sunt obisnuiti, se vede treaba, sa priceapa semnalele "subtile". Confunda limbajul diplomatic cu nehotararea. Daca Barroso nu i-a spus pe sleau sa se spele pe cap cu Vosganian, Tariceanu a crezut ca partida nu este pierduta. A fortat nota pana cand s-a umplut de ridicol. Si l-a pus pe candidatul sau intr-o pozitie ingrata, care ameninta sa-i pericliteze intreaga cariera politica.
Din pacate, Varujan Vosganian este victima colaterala a acestei intamplari. Asupra lui au fost aruncate suspiciuni grave si probabil nedrepte. S-a scris ca a turnat la Securitate. S-a spus ca a fost pe statul de plata al unor oligarhi corupti. Peste noapte, unul din politicienii cei mai "cuminti" ai Romaniei post-decembriste a devenit tinta unei adevarate campanii de demolare. Joc murdar dirijat de adversarii PNL? Cu siguranta. Dar nu numai atat. Romanii sunt tentati sa caute motive spectaculoase in spatele esecului de la Bruxelles. In opinia multora, numai niste pacate groaznice ar fi justificat respingerea candidatului propus de Bucuresti. O mentalitate fireasca intr-o tara in care, de 17 ani, competenta si reputatia nu au fost niciodata criterii reale de promovare la varful puterii. Nu numai clasa politica, ci si opinia publica de la noi s-a obisnuit cu ideea ca o functie importanta este un "premiu" acordat de mai marii zilei tovarasilor lor de drum. Fara sa se tina vreodata cont de calificarea sau de experienta amicilor recompensati.
Singura vina certa a lui Varujan Vosganian este aceea de a fi acceptat o palarie prea mare pentru el. Nu pentru ca ar fi lipsit de calitati, ci fiindca nu are background-ul necesar. Comisarii europeni nu cred in arderea etapelor si in invatatul "din mers". Au nevoie de oameni capabili sa navigheze eficient in uriasul hatis birocratic al Uniunii. Din prima zi. Nu vor risca sa gripeze un sistem si asa lent si greoi din cauza ca un nou venit nu poate intra in ritm. Asa se traduce, de fapt, criteriul "notorietatii" - invocat impotriva lui Varujan Vosganian. Necunoscandu-l, oficialii europeni s-au temut, pe buna dreptate, ca nici candidatul Romaniei nu-i cunoaste pe ei. Nu la nivel personal, desigur, ci din punct de vedere institutional. Banuielile le-au fost intarite, probabil, de nonsalanta cu care Vosganian isi alegea, deja, inainte de a fi confirmat, domeniul de competenta in cadrul Comisiei. S-ar putea ca aceasta sa fi fost picatura care a umplut paharul.
Un lucru este cert: Europa ne-a cerut mere si noi am trimis gutui. Talentul literar, eruditia sau trecutul revolutionar al lui Varujan Vosganian nu fac la Bruxelles nici cat o ceapa degerata. Sunt, pur si simplu, irelevante pentru fisa postului. Ceea ce responsabilii de la Bucuresti erau obligati sa stie. Candidatul pentru functia de comisar european ar fi trebuit selectionat cu mult timp in urma, pe baza de CV, apoi pregatit pe indelete. Initiat, prezentat, promovat. Cu atat mai mult, cu cat doar printr-o perfomanta personala remarcabila Romania ar putea spera sa pastreze un post de "ministru" european si dupa 2009, cand numarul portofoliilor se va reduce drastic.
La noi, insa, deciziile se iau intotdeauna de azi pe maine. In functie de toane si de interese de moment. Nu avem strategi, ci doar gargaragii. E dificil de imaginat cum se vor adapta acestia, dupa 1 ianuarie 2007, la rigorile unei structuri supranationale.
Trimitandu-l pachet acasa pe Varujan Vosganian, Comisia Europeana nu a sanctionat o persoana, ci mentalitatea clasei politice romanesti. Pentru care, decizia Bruxelles-ului ar trebui sa fie un dus rece inaintea aderarii.

---

Despre autor: