Willy Wo-lap Lam: Demascarea omului cu fata impietrita

De cand a devenit secretar general al Partidului Comunist Chinez (PCC) si presedinte al Republicii Populare Chineze in urma cu patru ani, Hu Jintao a ramas enervant de impietrit si opac. In cursul acestui an valul de mister a inceput sa cada. Glorificarea de catre Hu a "Gandirii lui Mao Zedong" cuplata cu suprimarea disidentei in presa a inceput nu doar sa releve un adevarat autoritarist ci si sa dovedeasca gresite sperantele liberalilor, din interiorul si din afara Chinei, ca Hu s-ar dovedi un lider inclinat spre reforma.
Patriarhul Deng Xiaoping a fost cel care in 1992 a facut mutarea surprinzatoare de a cere ca Hu, fostul secretar al Ligii Tineretului Comunist si protejat al exclusului sef din partid Hu Yaobang, sa fi inclus in Comitetul Permanent al PCC. Astfel Deng l-a desemnat pe Hu ca succesor al presedintelui Jiang Zemin. In vreme ce Deng i-a zdrobit pe protestatarii din Piata Tien An Men in iunie 1989, Hu s-a dovedit "ferm si hotarat" in reprimarea rebeliunii anti-Beijing din Lhasa, Tibet, cu doua luni mai inainte. Amandoi au inteles pericolele reformei politice.
Hu, un functionar de partid in intreaga sa viata, a fost in stare sa-i prosteasca pe majoritatea observatorilor in primul sau an de mandat. El si premierul Wen Jiabao au propus sloganuri impresionante unul dupa altul: "Oamenii mai presus de toate", "Sa conducem tara conform cu legea", "Presa mai aproape de oameni" si "Sa facem guvernul mai transparent". Conducerea parea sa se indeparteze de vechiul regim al lui Jiang.
Hu a solicitat sa fie inlocuita conceptia elitista a lui Deng de "imbogatire initiala a unei parti a populatiei" - o politica care a produs o diferenta de avere imensa - cu o abordare mai egalitarista. Ca parte a eforturilor Guvernului sau de "a construi o societate armonioasa" s-a renuntat la o taxa pentru produsele agricole si s-a promis cresterea investitiilor anuale in infrastructura rurala.
Insa administratia lui Hu apasa pe frane ori de cate ori initiativele "oamenii mai intai" incep sa ameninte regula partidului unic. Biroul Politic al lui Hu a refuzat sa permita taranilor infiintarea unor asociatii sau sindicate neoficiale. Administratia lui Hu nu a esuat doar in a proteja drepturile celor saraci si oprimati, insa politia hartuieste frecvent avocatii care sustin drepturile celor deposedati. Chen Guangcheng, un avocat orb - faimos pentru scoaterea la lumina a scandalului unui avort fortat din Shandong - a fost condamnat la 4 ani inchisoare sub acuzatia de "organizare a unei multimi care sa perturbe traficul".
De asemenea devine din ce in ce mai clar faptul ca Hu va continua sa se bazeze pe o varietate de tactici de propaganda retrograde. A reinviat folosirea campaniilor ideologice, asemanatoare celor folosite in timpul Revolutiei Culturale, ca si solicitarea ca membrii de partid sa studieze Operele Complete ale lui Jiang Zemin.
Intr-adevar Hu a cautat sa restaureze unele din reflectiile lui Mao. Intr-un discurs care a marcat ce-a de-a 110-a aniversare a zilei de nastere a lui Mao la sfarsitul anului 2003, Hu l-a declarat "un mare teoretician si strateg al revolutiei proletariatului". In vreme ce Deng a condamnat unele din "ororile de stanga" ale lui Mao, discursul hagiografic al lui Hu nu a facut nici o mentiune asupra acestora.
Mai mult, Hu a hranit nationalismul si nu prin asumarea unei mandrii de inteles in ceea ce priveste cresterea economica din China, ci prin demonizarea Japoniei. A inceput din ce in ce mai mult sa se bazeze pe notiunea facila ca patriotismul si nationalismul sponsorizate de stat pot tine laolata grupurile separate din China.
In sfarsit, Hu, Wen si restul conducerii de varf s-au transformat in pompieri cu o capacitate de a, in jargonul de partid, "distruge semintele opozitiei inainte ca acestea sa incolteasca". Dincolo de ascutirea "uneltelor dictaturii proletariatului" prin intarirea Armatei de Eliberare a Poporului si Politiei Armate a Poporului, ei au creat un sistem de tip labirintic de "avertizare din timp" pentru a monitoriza amenintarile incepand de la rascoalele taranilor, tulburarile urbane si gripa aviara pana la influxul ideilor occidentale prin intermediul Internetului.
Hu urmeaza sa ramana la putere pana in 2012. Date fiind performantele economiei si docilitatea populatiei chineze pare sa existe putina indoiala asupra faptului ca dictatura de piata a lui Hu in secolul al XXI lea va pastra mandatul Partidului de a conduce - cel putin deocamdata.
Insa este la fel de evident faptul ca Hu, aparatcik-ul cu alura de sfinx in care atat liberalii chinezi cat si cei occidentali au investit speranta, nu pare sa ofere mai multa deschidere si umanism pentru China decat au sperat acestia sa promita. China sub Hu probabil si-a gasit modelul de dezvoltare: o forma de capitalism leninist fara aspiratii catre o forma de guvernare mai democratica.
Willy Wo-lap Lam este autorul volumului "Politica chineza in era Hu Jintao".
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: