Radiodifuziunea Romana poate concura oricand cu un muzeu de istorie. Chiar daca nu asta isi propune, arhiva Radioului pastreaza documente unice ale ""scrierii"" istoriei noastre recente. Radio Romania este martorul direct implicat in toate momentele

Radiodifuziunea Romana poate concura oricand cu un muzeu de istorie. Chiar daca nu asta isi propune, arhiva Radioului pastreaza documente unice ale ""scrierii"" istoriei noastre recente. Radio Romania este martorul direct implicat in toate momentele importante din viata romaneasca a ultimilor 78 de ani.

Fie ca vorbim despre emisiunile de stiri, despre cele culturale, sportive sau de divertisment, la Radio Romania s-a muncit, inca de la inceput, ca pentru o institutie de importanta majora. Cei care au reprezentat Radiodifuziunea Romana nu si-au facut doar datoria la locul de munca, ci au creat opere. Iorga, Eliade, Voiculescu, mari actori, mari regizori, compozitori, interpreti, personalitati europene. Toti acesti oameni valorosi ai Romaniei au trecut pe la Radio. Astfel au ajuns aproape de public, iar cuvintele lor s-au pastrat. Astazi, Societatea Romana de Radiodifuziune (SRR) detine in arhive textele emisiunilor difuzate de-a lungul celor 78 de ani de existenta, 12.000 de fotografii si sute de mii de inregistrari.

DESTINE LA RADIO. Aceasta institutie poate fi considerata si un muzeu interactiv cu totul special. Care pastreaza povesti si destine pe care le-a construit. Este si o arhiva ""de suflete"". ""Radioul inseamna viata mea. Am intrat la 25 de ani aici. Si o sa ies cand o sa vreau eu. M-am casatorit de doua ori, cu femei din Radio si am facut doi copii, tot aici"", marturiseste Paul Grigoriu, realizatorul emisiunii ""Cadrane"". Nu este singurul atasat spiritual de aceasta institutie. Multi dintre cei care lucreaza la Radio spun cam acelasi lucru. ""Radioul a insemnat o multime de produse exceptionale, precum duplexurile cu Vocea Americii, cu Europa Libera, cu BBC si toate celelalte posturi care emit si in limba romana,"" spune Ruxandra Sararu, care si-a construit propria viata in aceasta institutie. ""A insemnat Post Meridian, Azi in Tara si in Lume, Pulsul Zilei, De Toate pentru Toti, In direct cu ascultatorii, Saptamana Politica, O melodie pentru fiecare. Branduri intrate in constiinta marelui public."" Ruxandra Sararu a parasit radioul o perioada, insa s-a intors la ""prima iubire"", Radio Romania. ""Radioul este o stare de spirit. Este un blazon pentru mine, iar cat am lucrat in televiziune m-am simtit deznobilata, desi am avut mare succes. Eu ma simt cel mai bine la radio. E o taina, un mister, o sacralitate. E mult mai greu sa fii o voce. E si mult mai fascinant. Are ceva magic radioul. Televiziunea desacralizeaza. In acesti 10 ani pe care i-am petrecut in televiziune parca eram fugita de-acasa. Asta nu inseamna ca nu voi mai face televiziune. Dar radioul imi da siguranta si echilibru. Sper sa nu ma faca cineva sa-l mai parasesc vreodata.""

OMUL SFINTESTE LOCUL. Se poate spune ca Radio Romania s-a salvat prin cultura si prin oameni. Oamenii au fost elementul principal. Pentru ca fara adevarate valori, nu s-ar fi construit o institutie care sa se poata compara cu altele similare din toata lumea. Chiar daca emisiunile de stiri au fost compromise in perioada regimului comunist, asa cum s-a intamplat cu toate organele de presa din Romania. La Radio Romania s-au difuzat piese de teatru de cea mai buna calitate, s-au facut emisiuni culturale excelente, s-a difuzat muzica buna. Toate astea datorita oamenilor care au lucrat in aceasta institutie. ""Dupa cei 55 de ani de cand sunt in aceasta institutie, Radioul a fost un post de inalt nivel cultural si educational"", spune regizorul Ion Vova. ""S-a bucurat de conducerea unor oameni deosebiti ca Ion Pas, Silviu Brucan, apoi Razvan Theodorescu. Au fost momente benefice pentru ca s-a pastrat un echilibru, s-a realizat un repertoriu de valoare pentru Teatrul Radiofonic. S-a abordat teatrul modern, contemporan, clasic si lucrari originale. A fost o rigoare pentru a se sari peste un limbaj nepotrivit si pentru a nu se cadea in desuetudine. Acest repertoriu valoros a fost prezentat si interpretat de cei mai valorosi actori pe care i-a avut teatrul romanesc de-a lungul timpului. Si de regizori ca Victor Ion Popa, Mihai Zira, Paul Stratulat, Elena Negreanu si altii. Apoi, Cristian Munteanu, Dan Puican, Val Moldoveanu, Titel Constantinescu. Eu sunt intre ei"", a mai spus regizorul.

MEMORIA ROMANILOR. Toate aceste produse de exceptie se pastreaza in arhivele Radio. Exista texte ale emisiunilor, inregistrari si fotografii de o valoare inestimabila. ""Arhiva exista de la inceputurile radioului, din 1929"", explica Liliana Museteanu, coordonator al Arhivelor Radio. ""Exista intentia ca cele mai merituoase texte sa se publice intr-o revista care urma sa se numeasca «Biblioteca Radio». S-a decis asta intr-un consiliu de administratie chiar din ianuarie a€™29."" A adaugat ea. La inceput, emisiunile se desfasurau sub forma de conferinte. Semnatura lui Vasile Voiculescu, director al programului vorbit, este prezenta pe majoritatea textelor din a€™35, pana la 23 august a€™44. ""A plecat din Radio odata cu epurarea personalului"", mai spune Liliana Museteanu. Arhiva pastreaza si publicatiile radiofonice aparute sub auspiciile Asociatiei Prietenii Radiotelefoniei, care a facut toate eforturile pentru infiintarea Societatii Romane de Radiodifuziune, in 1936. Se pastreaza decretele de infiintare a Societatii, statutul de functionare, materiale radiofonice. Primele texte sunt din anul 1932. ""Avem in colectie prima revista scoasa de Societatea Romane de Radiotelefonie, Radiofonia. Aceasta publicatie ne-a ajutat foarte mult pentru a determina datele de debut ale principalelor emisiuni ale radioului: Universitatea Radio, emisiunea pentru sateni, emisiunea pentru copii, emisiunea pentru femei, Teatrul Radiofonic, emisiunile sportive, de opera, primele reportaje de pe teren «Microfonul Calator»"", spune Liliana Museteanu.

CUFARUL CU SUNETE. Arhiva sonora este la fel de spectaculoasa. Toate emisiunile se transmiteau in direct in primele decenii. Inregistrarile se faceau la inceput pe discuri de decelit. ""Avem in jur de 30.000 de discuri dinainte de razboi, cu precadere muzica. Banda a aparut dupa 1950, iar dupa 1955 a intrat in uzul curent al redactorilor. Exista cateva sute de mii de benzi in arhiva"", a mai spus coordonatorul Arhivei. Munca la aceasta arhiva este foarte dificila. Necesita pregatire profesionala serioasa si mult efort. Toate acestea, pentru a conserva o valoare nationala. ""Am incercat sa facem o bibliografie. Au iesit de sub tipar primele 3 volume si il pregatim pe cel de-al patrulea. Aceasta cuprinde toate emisiunile vorbite care s-au difuzat pana in 1945. Continuam investigarea pentru ultimul volum, pentru perioada 1945-1950. Apoi vom corobora atele din arhia scrisa cu cele din arhiva sonora"", explica Liliana Museteanu.
Arhiva Societatii Romane de Radiodifuziune este parte componenta a Editurii ""Casa Radio"". Aceasta a fost infiintata in anul 1998 pentru a valorifica patrimoniul arhivistic sonor si scris al institutiei. In paralel, colectivul de Istorie Orala ""Cristian Popisteanu"" si-a propus crearea unui fond de documente sonore privind istoria recenta a Romaniei.

OAMENII DE AUR AI RADIOULUI


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.