Ce mai e de spus cand, la o ancheta nationala, cel mai important roman al tuturor timpurilor iese un despot medieval, scaldat in sange, ucigas de romani, bigot si siluitor, cum a fost - pana si cei mai binevoitori cronicari o atesta - Stefan cel Mare? Nu s-a gasit in toata istoria noastra un om care sa nu ""ucida fara giudet""? Nu s-a aflat o valoare a modernitatii cu care sa ne putem identifica? N-au facut destul bine Romaniei Carol I si Ferdinand, Bratienii, pasoptistii? Nu datoram limba pe care o vorbim azi lui Heliade, lui Eminescu, lui Titu Maiorescu, lui Arghezi? Nu avem oameni de stiinta ca George Emil Palade, singurul laureat Nobel de origine romana, ca Henri Coanda sau ca Ana Aslan? Nu avem pionieri ai zborului ca Traian Vuia sau Aurel Vlaicu? Nu avem binefacatori ai natiunii precum Carol Davila, organizatorul sistemului national de sanatate publica? Nu-i avem pe Iorga, pe Brancusi (de departe cel mai cunoscut roman peste hotare), pe Enescu, pe Mircea Eliade? Pe Creanga, pe Sadoveanu, pe Tzara, pe Eugen Ionescu? Nu, se pare ca nu-i avem. Mentalul national a ramas in negurile istoriei, si cu acest noroi insangerat (cu cateva cruci deasupra) intram azi in Uniunea Europeana. Ce mai e de spus cand unul dintre cei mai straluciti intelectuali contemporani, Sorin Antohi, marturiseste, in decurs de o singura luna, ca a colaborat cu Securitatea si ca a declarat fraudulos un doctorat pe care nu si l-a sustinut niciodata? Antohi nu e un anonim profesor pe la vreo mica universitate, ci a condus, de facto, ani de zile una dintre marile institutii academice din centrul Europei, CEU, fondata de George Soros. A coordonat doctorate fara sa aiba acest drept. A detinut functii imposibil de dobandit fara un doctorat. Este un scandal international din care intelectualitatea romana pierde enorm in credibilitate. Este si o lovitura pentru societatea noastra civila, din care Sorin Antohi facea parte activ. Dar, dincolo de toate acestea, afacerea ramane absurda ca un cosmar. Iti vine sa-ntrebi consternat: ""De ce, de ce, nene Anghelache?"". Ca si personajul lui Caragiale, Sorin Antohi, ""cuminte, n-a vrut sa raspunda""... In fine, ce mai e de spus cand Varujan Vosganian, candidatul nostru oficial pentru postul de comisar european, este umilit si trimis inapoi, cu coada-ntre picioare, nu asa cum merita, ci asa cum meritam? Nu-l cunosc pe acest om, nu stiu daca a colaborat cu Securitatea sau cu Ovidiu Vantu. Problema este alta: cine l-a trimis acolo, din ce ratiuni si cu cine s-a consultat? Acest post este de o importanta strategica cruciala pentru Romania. El nu priveste un partid sau un grup. Candidatul trebuie sa fie imaginea unei Romanii macar binevoitoare, daca nu capabile sa intre in concertul european. El trebuie sa aiba calitati reale, recunoscute, sa fi facut ceva pentru integrare. In plus, este inadmisibil ca asupra lui sa planeze cea mai mica suspiciune de coruptie, colaborare cu vechiul regim sau tendinte extremiste. Adevarul e ca desemnarea lui Vosganian de catre partea romana s-a facut iresponsabil si venal, de catre un mic grup, ca urmare a unui troc politic, fara consultarea Parlamentului si a partidelor. Mi se pare dincolo de orice indoiala ca de acest esec usturator se fac vinovati primul-ministru Tariceanu si presedintele Basescu (care e la prima mare infrangere din cariera lui). Primul trebuie sa demisioneze, celalalt sa-si faca mea culpa. Liberalii, de asemenea, vor suporta din plin consecintele politicianismului lor fara orizont.
Ce mai e de spus cand ne crapa la toti obrazul de rusine?