Marea Britanie a anuntat masuri restrictive pe piata muncii pentru romani si bulgari.
In planul realitatilor, decizia Marii Britanii nu e cine stie ce mare lucru pentru Romania admisa dupa 1 ianuarie in Uniunea Europeana. E greu de crezut ca romanii abia asteapta sa treaca Revelionul pentru a ajunge inot in Anglia si ca masurile restrictive vor duce la o prabusire a nivelului lor de viata.
Si, totusi, presa a simtit nevoia sa reactioneze virulent, prin articolele ale caror titluri sunt mai mult decat semnificative:
""Marea Britanie tranteste usa-n nas muncitorilor romani si bulgari"", ""Ne trimit la coada vacii!"", ""Suntem europeni de categoria a doua"", ""Britanicii ii trimit pe romani la sapa"".
Presa e una dintre institutiile care simt instinctiv pulsul opiniei populare si, prin batalia pentru tiraj, se straduiesc sa-l reflecte, ba mai mult, sa-l satisfaca.
Putem spune astfel ca presa a dat curs starii de spirit a romanilor la aflarea stirii venite de peste Canalul Manecii.
Luand in serios declaratiile actualei Puteri privind avantajele pe care le vor avea dupa admiterea in Uniunea Europeana, romanii au socotit ca libera circulatie a fortei de munca in statele Uniunii Europene va fi un drept acordat lor in chip automat.
Decizia Marii Britanii a venit ca un dus rece peste fierbinteala indusa de o campanie in care romanilor li s-a infatisat momentul aderarii drept unul al trecerii usoare si directe, ca peste un parleaz, direct in Raiul plin de meri al lui Adam. Cu mere pe gratis. N-ai decat sa intinzi mana si iti vin in palma. Fara a face nici macar efortul de a le rupe de pe creanga.
Marti dupa-amiaza, ei au aflat ca unul dintre mult invocatele avantaje ramane o himera. Cel putin in ceea ce priveste accesul pe piata fortei de munca din Marea Britanie. Firesc, in aceste conditii, ca ei sa se trezeasca la realitate si, prin asta, la o anume intrebare: Nu cumva acesta nu e singurul avantaj ce se dovedeste, in realitate, problematic? Nu cumva, desi ni s-a tot cantat ca suntem egali in drepturi cu toti ceilalti cetateni ai Uniunii, statele mari vor considera ca noi si bulgarii suntem cetateni de mana a doua?
Presa a intuit astfel adevarata semnificatie a masurilor luate de englezi: cea de semnal extrem de primejdios transmis unei populatii care a fost drogata timp de un an si ceva cu infatisarea mai mult decat idilica a perioadei de dupa aderarea propriu-zisa.
Nu acelasi lucru se poate spune despre Calin Popescu Tariceanu. Venit imediat dupa anuntarea deciziei, discursul premierului a stat sub semnul efortului de a linisti. Din nenorocire pentru domnul premier, romanii nu la un astfel de discurs soporific se asteptau, ci la altceva, mult mai adecvat. Si anume fie si la anuntul facut de bulgari ca se gandesc la masuri de retorsiune. Sau la atitudinea mai mult decat tepoasa a lui Traian Basescu din interviul publicat ieri, 30 octombrie 2006, in Jurnalul National. Sigur, e greu de crezut ca Angliei ii va pica sutienul la o astfel de amenintare din partea Bucurestilor. Pentru Romania, un astfel de discurs mult mai dur, mai sever, ar fi fost semnalul ca premierul si guvernul sau au inteles un lucru.
De la 1 ianuarie 2007, Romania va trebui astfel sa faca fata unei conditii mult mai dure decat cea de candidata: conditia de admisa in Uniunea Europeana. Si, pentru ca aceasta noua conditie sa nu fie mai rea decat cea de candidata, trebuie ca Romania sa fie constienta ca e un partener egal cu celelalte membre ale Uniunii.
Pentru aceasta, Romania trebuie sa sufere un salt in mentalitatea sa fata de Occident. Un salt de la mentalitatea de grajdar la cea de membru al familiei.
Un salt ce nu se va intampla cata vreme reactiile guvernantilor la deciziile ce vor sa ne transforme in cetateni de mana a doua vor sta sub semnul mentalitatii tradate de interventia de marti a premierului: cea de grajdar fericit ca a fost primit in casa, chiar daca stapanii il tin mai departe in picioare, cu caciula in mana.