"Dupa '56 s-a produs o intensificare brusca a terorii"

partea a doua a interviului cu ziaristul Alexandru Mihalcea, arestat, pe cand era student, in urma evenimentelor din Ungaria. Arestat in "lotul Pavlovici", al doilea mare lot de studenti (arestati si condamnati), dupa celebrul lot "Derdena", in care fostul scanteist, ajuns peremist, Eugen Florescu a avut un rol aparte. Fostul detinut politic Mihalcea ne introduce in atmosfera anchetelor de partid si de Securitate si incearca sa ne explice mecanismele terorii. O teroare fara precedent, coborata peste Romania si manifestata paroxistic, dupa evenimentele din Ungaria anului 1956. Un an de cumpana pentru comunismul "made in URSS".
Tamara Dobrin facea o ancheta paralela
- Dle Mihalcea, v-ati intersectat destinul, in acei ani cumpliti ai terorii din perioada '56-'59, cu unii lideri ai tineretului comunist de atunci. Evident, pe parti diferite ale baricadei. Tamara Dobrin, de pilda, viitoarea sefa comunista alaturi de Suzana Gadea, Lina Ciobanu si de alte doamne cu coc, Tamara Dobrin, deci, apare, dupa cum am vazut in dosarul de cadre al scanteistului Florescu, ca un personaj negativ al afacerii "Derdena". Care a fost rolul Tamarei Dobrin in afacerea "Mihalcea"?
- La un moment dat, am fost convocat de Tamara Dobrin, care era secretara de partid a Facultatii de filosofie, mai precis la sectia de ziaristica, care dupa arestarea lotului nostru avea sa fie desfiintata. Am fost convocat, deci, la Tamara Dobrin in cabinet. Ce m-a frapat acolo a fost ca, intr-un colt, era un tip, pe care, post factum, l-am identificat a fi fost anchetatorul meu de la Securitate. Tamara Dobrin m-a descusut pe toate partile in legatura cu relatia mea cu Florin Constantin Pavlovici.
- Facea Tamara Dobrin, atunci, o ancheta asemanatoare, dar paralela cu cea a Securitatii?
- Da, Tamara Dobrin facea atunci o ancheta paralela, cred. M-a intrebat ala, tipul din colt, la un moment dat, ce-am discutat cu Pavlovici, undeva in Damaroaia. Cat eram eu de hoinar prin Bucuresti, nu stiam nici unde era Damaroaia.
Nu auzisem atunci de Ion Iliescu
- Dar tanarul, pe atunci, Ion Iliescu, proaspat venit de la Moscova, ce rol juca el in miscarea studenteasca oficiala? Isi facea el simtita prezenta?
- Nu. De Ion Iliescu am aflat dupa inchisoare. Si tarziu mi-am dat seama ca era inspirat de sovietici. Nu stiam de Iliescu atunci. UTM avea un rol impletit cu cel al Securitatii. Partid-UTM-Securitate formau o entitate in sine.
- Ce era acest UTM, de care vorbiti?
- Uniunea Tineretului Muncitoresc. Era PMR, era UTM, erau UASCR si Securitatea. Securitatea poporului. Practic, disputa asta de acum, cu cine era deasupra, Securitatea sau Partidul, mi se pare apa de ploaie, mi se pare o tampenie. Nu se poate face o delimitare intre Securitate sau Partid. Cine vrea sa vada care erau cu adevarat aceste raporturi nu are decat sa citeasca raspunsurile lui Draghici (n.r. - Alexandru Draghici, ultimul sef al Securitatii de pe vremea lui Dej, invinuit de Ceausescu de arestarea, anchetarea si condamnarea la moarte a lui Patrascanu) la ancheta din '68. Acolo se vede foarte clar care erau raporturile dintre Partid si Securitate: se intrepatrundeau, si nu se stia unde incepe unul si unde se termina celalalt. Cat despre Iliescu, nu-mi aduc aminte, nu stiu daca Iliescu era atunci liderul studentilor comunisti.
- Deci nu auziserati de Ion Iliescu atunci, nu se vorbea de el in randul studentilor?
- Nu mai stiu. De ce sa vorbesc prostii, nu stiu! Va repet, nu stiam, nu auzisem de el atunci, in '56. Culmea este ca, la un moment dat, studentii au creat un imens scandal inlocuind comitetul ales, comitetul UTM al facultatii, facut de niste stalinisti nenorociti, inlocuindu-l cu niste libertini printre care ma aflam si eu, in calitate de responsabil cultural si eram si redactor la ziarul tiparit al universitatii, scos de noi, de Facultatea de ziaristica. Si, culmea este, noi introduseseram o linie vesela, deschisa, chestie care nu a durat decat vreo doua-trei saptamani, pentru ca indivizii si-au dat seama ca ne scapa din mana si au facut o adunare monstruoasa, ne-au dat pe toti afara, punandu-si figurile lor, de tip Ganciu (n.r. - cel la care Florescu l-a turnat pe Derdena).
A urmat un val de teroare fara precedent
- Privind retrospectiv si facand o analiza la rece, acum, la 50 de ani de la evenimentele din 1956, de ce credeti ca, la noi, miscarea studentilor nu a prins, n-a reusit pana la capat sau macar nu a mers putin mai departe, ca-n Polonia, ca-n Ungaria?
- Din punctul meu de vedere, cauza principala a fost fractionarea societatii civile, infestarea acesteia de catre Securitate, cu oamenii Securitatii, cu metodele folosite de ea. Inclusiv prin mijloace psihologice, razboiul psihologic impotriva societatii civile, in sensul acreditarii zvonului ca, acolo unde sunt trei romani, trebuie sa fie neaparat doua victime si un securist. Chestie care a prins atunci. La varsta mea, acum, stiu foarte clar ca atunci a prins total treaba asta. Mie mi-a fost in permanenta frica dupa ce am iesit de acolo. Mai ales ca stiam ce se poate intampla celui care intra acolo. Ca-si poate lasa oasele acolo. Si eu am fost aproape de treaba asta de mai multe ori. Ce sa zic? Este vorba ca, in Polonia, de pilda, societatea civila a fost indelung otelita in luptele cu rusii, este vorba de jugul rusesc asupra Poloniei si, in acelasi timp, otelita si de coloana ei vertebrala care a fost Biserica Catolica. Asta, in timp ce, la noi, societatea civila, destul de lichelita si neslujita de o biserica ortodoxa, care era o anexa a statului, pur si simplu. Asta este una dintre cauzele majore, desi a existat o opozitie surda, desi a existat o opozitie militara, in munti...
- Au avut totusi si consecinte semnificative, negative sau pozitive, aceste miscari studentesti din '56. Au dat ele un impuls, cat de mic, de pilda, retragerii trupelor rusesti, care, dupa cate stim, s-a produs doi ani mai tarziu, in '58?
- Da, bine, sigur ca da... Retragerea trupelor sovietice a fost facuta intrucat Gheorghiu-Dej a demonstrat ca este in stare sa tina in mana Romania. Toata treaba se intampla in timpul lui Hrusciov. La Budapesta, ambasadorul sovietic era viitorul sef al KGB, Iuri Andropov (n.r. - ulterior, presedinte, pentru scurt timp, al URSS, inaintea lui Gorbaciov). Budapesta a fost piatra de incercare, piatra unghiulara a sistemului comunist. Si rusii, practic, au suferit o imensa infrangere acolo, desi, pe fata, este o victorie, o victorie cu tancuri. In schimb, in Romania, dupa '56, s-a produs o intensificare brusca a terorii, dupa o perioada de relaxare din anii '55-'56, iar cel mai bun barometru era puscaria politica, pentru ca eu vorbesc din punctul de vedere al puscariasului politic... Puscaria politica, deci...
- Adica republica penitenciara, despre care tocmai am vorbit!?...
- Da, republica penitenciara. In '56, deci, inainte de scandalul, de evenimentele de la Budapesta, lucrurile mergeau foarte bine in puscarie si chiar se astepta iesirea, eliberarea detinutilor politici. In '56, se intampla chestia asta, sunt buimaciti, nauciti pentru cateva luni de zile, sunt pur si simplu redusi la tacere. Dupa care teroarea izbucneste paroxistic, asa cum nu mai fusese pana atunci. Arestarile ajung la cifre halucinate. Inchipuiti-va, de exemplu, ca la Jilava, intr-o camera de 60 de insi, eram 300. In linii mari, asta este chestia, cam asa stateau lucrurile atunci. Le-am explicat si eu, in cartea mea "Uranus-Gherla, via Salcia" si le explica Pavlovici foarte bine in "Teroarea pe intelesul tuturor". In concluzie, va rog sa retineti urmatorul lucru: incepand din octombrie-noiembrie '56, in Romania s-a coborat un val de teroare fara precedent. Sau, cu precedent, in timpul de dupa arestarea lui Antonescu si in procesele criminalilor de razboi.

---

Despre autor: