Trei titani ai culturii universale. Trei personalitati puternice. Trei artisti inegalabili. Trei stiluri diferite. Trei nume bine cunoscute. Salvador Dali, Gustav Klimt, Leonardo da Vinci. Primul, unul dintre cei mai importanti suprarealisti. Cel de al doilea, fondatorul Secession-ului, art nouveau-ul vienez. Al treilea, dar nu cel din urma, personificarea omului renascentist. Fiecaruia Editura Humanitas i-a dedicat un album pe care l-a introdus pe piata de carte, asa incat oricine poate avea, la el acasa, o expozitie permanenta Dali. Sau Klimt. Sau da Vinci. Sau pe toate trei, de ce nu?
Autoportretul pe care Dali il incepe in 1942, in faimoasa lui autobiogafie, si pe care-l va continua pana la moarte (1989), infatiseaza un om excentric, care se complace in a adopta atitudini teatrale. Cu toate acestea, Dali afirma ca spune purul adevar atunci cand dezvaluie, in fata camerelor de luat vederi, amanunte intime din viata lui... insa cu cat se producea mai mult in public, cu atat se ascundea mai tare. Mastile lui deveneau tot mai mari si mai sublime: se autointitula "geniu" si "divin". Omul Dali care se ascundea indaratul acestor masti va ramane pe veci o taina. (...) In arta sa, Dali nu se orienteaza spre vis sau nebunie, ci si-l ia drept model pe paranoic, pentru ca acesta are, spre deosebire de nebun, "puterea de convingere imperialista" de a le impune celorlalti propriile viziuni. Paranoicul este de altfel in stare sa recunoasca, gratie "delirului sau de interpretare sistematica", amanunte si sentimente subtile (extras din textul monografic).
"Ideea de a picta autoportrete nu ma atrage. Ce subiecte ma intereseaza pe mine in pictura? Ceilalti, indeosebi femeile...". Din tablourile lui Gustav Klimt emana o atmosfera originala, magica. Picturile lui senzuale si erotice dezvaluie o lume de placeri si de lux, in care viata ar fi o desfatare. Privindu-le, uitam de raceala ambiantei postmoderne in care traim. Nici o trimitere la lumea din afara nu vine sa tulbure farmecul alegoriilor, portretelor, peisajelor sau personajelor pe care le picteaza artistul. Culorile si motivele de inspiratie orientala (Klimt a fost in foarte mare masura influentat de Japonia, de Egiptul antic si de Ravena bizantina), perspectiva bidimensionala lipsita de adancime si, adeseori, stilizarea imaginii sunt elementele cu ajutorul carora pictorul creeaza o opera seducatoare, in care corpul feminin se expune in toata voluptatea lui (extras din textul monografic).
Melancolia lui da Vinci este melancolia marilor sperante si a gandurilor nemarginite. Michelangelo si Rafael sunt oameni ai timpului lor. Intre geniile lor si mediul lor, echilibrul este perfect. Leonardo este precursorul unei epoci care inca n-a venit. Omul acesta, care a trait atata vreme cu oamenii, favoritul principilor, al doamnelor de vaza din Milano si Florenta, maestrul adorat de discipolii sai, a capatat infatisarea unui sihastru. Poate pentru ca poarta in el viziunea unei lumi noi, ca un Moise al unei tari a fagaduintei pe care o contempla de departe, dar in care nu-i va fi dat sa puna piciorul (extras din textul monografic). (L.D.)