Asist - oarecum nedumerit - la ce-a de-a treia spalare ritualica a lui Sorin Antohi, care probabil ca in foarte scurta vreme ne va fi varat pe gat in direct - cu siguranta intr-o forma mai curata, mai uscata - pe la cine stie ce televiziune, in calitate de gazda propovaduitoare a moralitatii live, acum, maine si pentru totdeauna, in vecii vecilor, amin! Presa romaneasca afirma insistent ca Ministerul Educatiei a dezvaluit impostura doctorala a lui Antohi - in realitate la solicitarea ZIUA si ca urmare a anchetei Ziarului de Iasi. Dar sa incepem cu inceputul: prima spalare, petrecuta in 2002. A fost una discreta, delicata: bumbureata lui Sorin Antohi, manjita de puroiul pastos al indelungatei colaborari cu - ptiu! piei drace! (intr-o varianta central-europeana "vade retro Satanas!") - mult hulita Securitate, a fost curatata intr-un cadru privat, intre prieteni cum s-ar spune. A oficiat cu o mana usoara - unii ar spune priceputa si indelung exersata in astfel de trebusoare oarecum, hm!, murdare - o triada dialectica. Detaliile operatiei raman deocamdata ascunse publicului larg. Nu sunt deosebit de interesat de aspectele care privesc legea penala (desi unii oameni din Procuratura spun ca e grava situatia in care trei membri ai Colegiului CNSAS isi acopera un prieten cu trecut de turnator) - mai degraba as vrea sa cunosc detaliile "dedesubtice" ale afacerii. Pentru o istorie a Romaniei post-ceausiste este interesant "modus operandi" cum ar spune un criminalist: s-au intalnit ca niste talhari la ceas de seara si au dezbatut conspirativ, acoperindu-si gurile cu palma? Sau mai degraba chestiunea s-a rezolvat gurmand si gurmet, la o tuica precum sofranul si o icra de stiuca, puse la dispozitie de mana larga a vreunui mosier dunarean? Ori intr-un cadru neo-modern, de plastic si metal (de n-ai si tu o masa de lemn sa bati in ea de alungat ghinionul), intr-o atmosfera rece, de negociere: ce-mi dai sa nu te spun?
A doua spalare si-a administrat-o "manu propria" chiar Sorin Antohi. Mirosind ca e rost ca trecutul sau sa iasa la iveala, s-a repezit sa-si fluture in public tamponul care i-a limitat pana in prezent scurgerile interne. Pentru mine a fost un spectacol gretos, mi-a adus aminte de principalele probleme ale Romaniei actuale, asa cum reies ele din clipurile publicitare: cariile, matreata si ciclul menstrual - iar atitudinea istoricului cu filologia la baza a fost cea a unei tinere zambitoare "de cand cu noile tampoane" care flutura in fata camerei de luat vederi obiectul de igiena intima folosit la maxim, dupa ce si-a dovedit din plin valoarea. Confesiunea auto-incriminatoare ne prezinta pe larg istoria unor turnatorii de adolescent, ramanand nedezvaluita activitatea colaboratorului in perioada "obsedantului deceniu" de pana la zavera din decembrie '89 - cu alte cuvinte nu cunoastem adevarata capacitate de absorbtie a tamponului. Iar acum asistam la ce-a de-a treia spalare a istoricului-filolog. Este dusa la indeplinire de un public numeros, la vedere pentru intreaga lume - ceva de inteles daca luam in considerare pozitia inalta a subiectului acestei ablatiuni - sub rationamentul ca opera de pana acum a lui Antohi ii scuza minciuna flagranta. "Ce om! ce opera!" se extaziaza coral oficiantii, rugandu-si magistrul sa nu se retraga intr-un pustiu al meditatiei introspective, de altfel o chestie fecunda pentru completarea operei - mai ales cu cele trei volume pe care afirma ca le-a publicat, doar ca nimeni nu a apucat sa miroasa macar o adiere a cernelii lor tipografice...
Dupa umila mea parere calitatea de profesor are si o dimensiune morala considerabila, si conform uneia din cartile esentiale ale culturii romane - "Despre ingeri" de Andrei Plesu, unde "anghelos" este tratat de intermediar - un profesor ar trebui sa fie destul de "angelic" in procesul de intermediere pe care il exercita intre "lumea ideilor" si dovlecii flamanzi de cunoastere care asista la cursuri. Or, tocmai aceasta dimensiune morala a martirajului didactic a fost siluita, batuta peste falci si abandonata in fosa septica a lumii academice in cazul Sorin Antohi - ca intr-un viol rural care si-ar dori o sentinta fara vinovat. Ce poate introduce in sufletele tinere, doritoare de cunoastere ale studentilor care ii asculta vorbele cu gurile cascate, aidoma unor neajutorati pui de vrabie, un om care a mintit timp de zece ani ca detine titlul de doctor? Daca este adevarat ca majoritatea studentilor de la Universitatea Central Europeana il sustine pe Sorin Antohi pentru ca acesta sa le fie profesor in continuare atunci imi pare sincer rau de banii lui George Soros, care dupa ce s-a capatuit cu turnatori in navodul aruncat peste Europa de est, ne mai si lasa mostenire o turma de capete seci, incapabile sa faca diferenta dintre bine si rau.