Potrivit unei statistici realizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, tara noastra ocupa locul 1 ca mortalitate cauzata de hepatitele virale cronice, inregistrand aproximativ 30 de morti per milion de locuitori, in conditiile in care media globala este de 2,4 decese la 1 milion de locuitori. De curand, Asociatia Romana pentru Studiul Ficatului si Fundatia "Academician Marin Voiculescu" au organizat, la Bucuresti, al XVI-lea Congres National de Hepatologie, eveniment ce a reunit personalitati din lumea medicala nationala si internationala: prof. univ. dr. Mihai Voiculescu, sef Clinica - Centrul de Medicina Interna al Institutului Clinic Fundeni si presedintele ARSF, dr. Florin Caruntu de la Institutul de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals"- Bucuresti, prof. Dr. Alexandru Oproiu, de la Spitalul Militar de Urgenta "Ionescu Agrippa", prof. dr. Carol Stanciu de la Institutul de Gastroenterologie Iasi, dr. Matei Popescu Senior International Medical Leader, Peter Ferenci, de la Universitatea de Viena etc.
Prof. dr. Mihai Voiculescu, presedinte al ARSF si al Fundatiei "Academician Marin Voiculescu" ne-a prezentat cateva din concluziile la care au ajuns specialistii, in urma celor doua zile de dezbateri si sesiuni de comunicare pe tema infectiilor hepatice si a tratamentelor ce pot fi aplicate pacientilor.
Anual Asociatia Romana pentru Studiul Ficatului si Fundatia "Academician Marin Voiculescu" organizeaza un astfel de congres. Cum apreciati rezultatele congresului din acest an?
Dupa numarul mare de participanti - au fost peste 850 de medici inscrisi la congres si raportandu-ma la cei 18 profesori de elita care au venit din lumea intreaga, cred ca Romania a inceput sa se gaseasca pe orbita stiintifica europeana si ca problemele de hepatologie au inceput sa fie mai bine percepute de Ministerul Sanatatii. De altfel, ministrul Sanatatii a venit la acest congres, si dupa numarul de intrebari care au sosit din tara pe diverse cai media, cred ca populatia percepe mai corect, intr-o maniera non-alarmista, fara panica, dar cu multa responsabilitate ce inseamna aceste infectii.
Dorim sa atragem atentia ca OMS pentru Romania a pus ca principala problema de sanatate bolile hepatice inainte de cele cardiovasculare. Noi trebuie sa ne straduim mai mult ca, intr-un mod rational, sa informam opinia publica si pe cei care ne finanteaza activitatile asupra dimensiunii reale ale problemei.
Care au fost concluziile specialistilor, in urma dezbaterilor desfasurate sub egida Congresului de Hepatologie?
In structura congresului au existat sase sesiuni stiintifice fiecare dintre ele in final beneficiind de un set de concluzii si recomandari de care conducerea Ministerului Sanatatii, a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si societatea de Gastroenterologie si Hepatologie vor tine seama cu siguranta. Astfel, in ceea ce priveste virusurile hepatitice, in Romania comunicatorii au atras atentia ca, pentru infectia cu virusul hepatitic B, inregistram varful de complicatii cu severitate maxima, adica ciroza si cancerul hepatic. Chiar daca vaccinarea impotriva virusului hepatitic B, chiar daca depistarea donorului de sange cu infectie B se face cu bune rezultate si sunt exclusi de la donarea de sange cei infectati, la ora actuala patologia hepatologica determinata de complicatiile virusului hepatic B este foarte importanta. Astfel, se impune tratarea unui numar cat mai mare dintre pacientii care au virusul B prezent in sange cu medicamente antivirale. Din nefericire, nici o tara din lume nu-si permite sa trateze intreaga masa de infectati, iar Romania reuseste sa acopere aproximativ 6-8% dintre acestia, restul urmand sa fie monitorizati si, pe masura ce apar noi medicamente antivirale, la preturi din ce in ce mai mici, sa poata sa fie prinsi si ei in tratament.
Ce ne puteti spune despre infectia cu virusurile hepatice B si C si la ce se poate astepta o persoana infectata?
Noi apreciem ca, in medie la 8-10 ani de la contractarea unei infectii cu virusul hepatic B (VHB), un procent de 5-6% din cei care au fost infectati vor face hepatita cronica. Dintre acestia dupa un numar de trei-cinci ani un procent de 20% fac ciroza hepatica. Dintre acestia dupa 3-5 ani o cincime vor face cancer hepatic. Pana in cele din urma rezulta o cifra ingrijorator de mare. Una dintre comunicarile noastre a oferit Ministerului Sanatatii si CNAS datele in baza carora specialistii finantisti pot sa traga concluzia ca este mai ieftin sa previi prin vaccinare sau sa tratezi cu antivirale infectia cu VHB decat sa lasi bolnavul sa ajunga in stadiu de ciroza sau cancer hepatic, unde costurile terapeutice sunt foarte mari si rezultatele sunt mai putin bune. In ceea ce priveste infectarea cu virusul hepatic C (VHC) am atras atentia ca singurele posibilitati de limitare a infectiei sunt masurile de prevenire prin excluderea de la donarea de sange a tuturor persoanelor care poarta infectia cu VHC. Asta ar insemna o campanie de depistare a celor care au deja VHC si de protejare a acelora care nu au fost inca infectati. Daca totusi infectia cu VHC s-a produs, stiinta medicala a pus la dispozitie un tratament care reuseste sa reduca incarcatura virala, sa elimine virusul in proportie de 60% dintre subiecti.
In aceasta sectiune s-a mai atras atentia ca la ora actuala VHB si VHC se transmite preponderent pe cale sexuala. VHB se poate transmite si materno-fetal (de la mama la fat), pentru VHC riscul acesta fiind ceva mai mic. Asa ca, daca intr-o familie, unul din membri are infectie cu VHB sau VHC se recomanda sex protejat, iar in cazul celor care intra in contact cu persoane infectate cu VHB este recomandabila vaccinarea cat mai repede pentru a nu risca contractarea infectiei pe una din celelalte cai decat transfuziile de sange sau injectiile.
Odata infectat cu un virus hepatic, poate fi prevenit sau stopat cancerul hepatic?
O sesiune deosebit de importanta a fost cea legata de fibroza hepatica si relatia dintre virusurile hepatice si fibroza hepatica. Este bine dovedit ca exista o secventialitate intre contractarea infectiei si inflamatia ficatului fapt care se evidentiaza prin crestrerea transaminazelor si aparitia fibrozei hepatice care, cu timpul, duce la o grava dezorganizare a celulei ficatului generand aspectul de ciroza hepatica. In principal, complicatiile la cinci, zece sau 15 ani a celor doua infectii sunt ciroza hepatica virala prin aparitia fibrozei si cancerul hepatic. Congresul a demonstrat, prin lucrarile prezentate de savanti veniti din tara sau din alte parti, ca fibroza hepatica poate fi prevenita, stopata si, vestea buna este ca, prin anumite tratamente poate regresa.
Cancerul hepatic este complicatia cea mai severa a infectiei cu virusurile hepatice, VHB fiind demonstrat ca virus oncogen (producator de cancer). Tratamentul cancerului hepatic ar trebui sa inceapa cu tratamentul acestor infectii cu VHB sau VHC. In cazul in care tratamentul nu s-a facut sau a esuat si tumora a fost descoperita, autorii prezenti la acest congres au clarificat metodele cele mai bune de depistare si tratament. Ca metode de depistare se recomanda la intervale de patru sau sase luni (pentru cei cu infectii cronice simple) efectuarea unei ecografii hepatice si a Alfa-fetoproteinei. Aceste controale efectuate la 4 sau la 6 luni pot surprinde apaitia unor tumori mici de 1 pana la 3 centimetri care sunt rezecate (indepartate). Pentru fiecare tip de neoplasm hepatic in raport cu dimensiunile, numarul tumorilor, localizare, protocoalele terapeutice prezentate la congres au dat solutiile optime.
In cadrul congresului ati afirmat ca intre 8 si 12% din populatie este infectata cu virus hepatic C si intre 4 - 6 % din populatie cu virus hepatic B, unul din trei persoane infectate cu VHB ajungand sa dezvolte cancer. Cum a ajuns ca in Romania bolile hepatice sa fie atat de raspandite?
Romania face parte din bazinul mediteranean si balcanic, fenomenul regasindu-se in Bulgaria si in Grecia si Italia. Din ce se stie pana acum, ca primul val de infectare s-a produs in timpul celui de-al doilea razboi mondial cand se faceau injectii pentru raniti fara nici cea mai mica precautie, se transfuza sange fara sa se intrebe de la cine si cum a fost recoltat. De altfel, nici nu existau la vremea respectiva metode pentru depistarea acestor virusurilor hepatice B sau C. Virusul hepatitei B (VHB) a fost evidentiat abia in 1965 si cred ca in perioada 1940 - 1965 a avut timp suficient sa se raspandeasca prin transfuzii si prin seringi in populatie.
Dupa introducerea metodelor de depistare a persoanelor infectate si excluderea dintre donatori a celor infectati cronice, riscul infectiei cu virusuri hepatice a scazut dramatic. Insa, au mai ramas si alte virusuri noi le mai numim non A, non B. Abia in 1990, adica cu numai 16 ani in urma, am reusit sa descoperim acest virus C. Pe langa acesta mai este si virusul D si alte 15 -20 de alte virusuri pe care nu le cunoastem inca. Motivele sunt legate de igiena (pentru hepatita cu virusul A) insa, pentru VHB se fac vinovate acele persoane care au lucrat in domeniul sanitar si, fara pic de constiinta profesionala, faceau injectii cu acelasi ac sau cu aceeasi seringa la o clasa intreaga la elevi. In Romania, bolnavii nu trebuie condamnati, deoarece infectarea lor s-a produs fara stirea lor, din cauza conditiilor de igiena mizere din spitalele romanesti inainte de 1989. Mai mult, virsul hepatic se distruge la temperatura de 120 de grade, iar acele persoane nu fierbeau niciodata seringile la aceste temperaturi.