Procesul politic trece prin momente dificile in tari din Europa Centrala si de Rasarit; ma refer la tari care au intrat in Uniunea Europeana in 2004. Fragilitatea alcatuirilor guvernamentale, blocajul functionarii unor guverne, coalitii stranii (aliati cu filosofii politice aproape la antipozi) au provocat surprindere. Aceste economii au crescut, in medie, cu 4%-5% anual in acest deceniu, considerabil peste media inregistrata in UE - 15. Ar exista deci premise pentru ca populatia sa se bucure de fructele expansiunii economice, sa sprijine partidele aflate la guvernare in acesti ani. Aderarea la Uniune ar trebui sa consfinteasca maturizarea procesului politic democratic, intrarea acestor tari in familia democratiilor liberale. In fine, spre deosebire de tarile vest-europene, numerosi est-europeni au in memoria proprie experienta sistemului de comanda (comunist). Prin urmare, ar trebui sa fie mai imuni la erodarea unor repere ale vietii politice ordonate, in care ""culorile"" nu se amesteca cu usurinta, din ratiuni pragmatice sau politicianiste.

Privind cresterea economica avem inca o dovada ca un ritm al ei inalt nu este suficient pentru a asigura sanatate vietii sociale si politice. Intre economisti are loc de mai mult timp o dezbatere privind fundamentele cresterii economice durabile, relatia intre prosperitate si democratie. Unii sustin ca primeaza cresterea economica, dincolo de orice altceva; altii apreciaza ca aspecte precum coeziunea sociala, productia de bunuri publice, coruptia nu trebuie sa fie neglijate. Este de admis ca in acele tari est-europene, unde o parte importanta a populatiei a fost marginalizata (exclusa) de la fructificarea cresterii economice, curentele apropiate de centru pierd teren.

O alta explicatie ar fi disparitia ""ancorei"" reprezentate de intrarea in Uniune. Aceasta ancora a permis liderilor politici sa ralieze cetatenii la ""strangerea curelii"" in perspectiva ""intoarcerii in Europa"" (return to Europe) si pentru nu putini, speranta obtinerii facile de avantaje economice. Dupa mai 2004 s-a vazut ca nimic nu s-a schimbat in mod dramatic; a avut loc o trezire la realitate. Aceasta din urma inseamna si confruntarea cu ""patriotismul economic"" din tari importante din Uniune, in conditiile in care vecinii est-europeni au respectat, cel mai adesea, ca scolari disciplinati, matricea intelectuala si operationala a deschiderii pietelor, a functionarii pietelor unice. Aici gasim ratiunea pentru care, mutatis mutandis, asistam la o resurectie a nationalismului economic si in Est, care este accentuata de chestiuni identitare.

Citeste si:

Iar memoria colectiva se vede ca nu este o aparatoare eficace cand societatile sunt deschise, cand ea functioneaza selectiv. In plus, treptat intra in viata politica tineri pentru care aceasta memorie este tot mai indepartata.

Si ar mai fi ceva: distanta intre democratia de manual si cea aievea. Cea din urma inseamna, esentialmente, functionarea controalelor reciproce institutionalizate (checks and balances), moralitatea si responsabilitatea guvernantilor. Nu putine mituri si clisee se efateaza, dispar chiar in ""Noua Europa"" si aceasta afecteaza psihologii individuale si
de grup.

Societatile est-europene sunt mult mai sarace ca in Vest. Ele se confrunta cu aceleasi boli: imbatranire demografica, criza sistemului asistential, confuzii identitare, presiunea imigratiei. Cresterea economica inalta nu poate fi solutia miraculoasa daca guvernele nu reusesc sa gaseasca solutii la un manunchi de probleme sociale acute ce insotesc modernizarea, globalizarea. Pe acest taram se verifica calitatea actorilor politici, maturizarea vietii politice. Romania nu va scapa de acest spectru. De aceea, ce se intampla cu principalele partide politice la noi intereseaza in cel mai inalt grad.