Se intampla din cand in cand, din ce in ce mai rar. Se abstractizeaza cuvantul in sine, ca un scaun, si intelesul lui se intampla doar ca o trecere.
Sunt ganduri, sunt amintiri, respiratii amestecate toate de-a valma in priviri, in ochi, in gesturi.
Uneori nu mai am chef sa vreau!
Si nu mai vreau!
Dar cu toate astea... lupt!
E o stare de oboseala nefireasca,
Nici macar asezarea cuvintelor nu mai odihneste sau cu atat mai putin asta... Cine decide pentru cine si ce ordinea cuvintelor si intelesurile lor de neinteles fara exercitiul respiratiei? Lupta, starea permanenta de conflict cu toata lumea impotriva tuturor pentru toti... ca o furtuna si promisiunea inca neimplinita a trecerii, a seninului. Cine, ce e mai important? Seninul sau drumul spre el, trecerea?... Furtuna?!
E liniste
Si iar suntem ocupati cu viata, cu masinile, cu semafoarele, cu conturile din banca...
Bani de plastic - Vieti de plastic si emotia promisa de un taram exotic din plastic si el unde in sfarsit vom fi noi. Ce daca vom fi plastifiati la randu-ne... Linistea vacantei si disperarea de a ne recupera viata de prin peturi, ambalaje de plastic cu volul fix al clipelor ce ne compun definitive cu intinderi limitate de timp.
Destine furate de noi insine prin noi. Ne pacalim viata, ne inselam...
Bautura...
Starea de a uita
Uitarea...
Momentele in timp... Clipe... uitare
Tristete
Vise trisate.
Duiosie
Regret
Printre gene, printre semne... locuri
Promisiuni uitate
Ganduri
Minciuni frumoase,
Amagiri
Taine
suflet
Se intampla doar din cand in cand si din ce in ce mai rar sa fie senin.
Viata!
Lupta!
Senin...