Se scrie mi-a-li-li si se citeste ""mol"". Au crescut perfid in spatiul unui Bucuresti insetat de arhitecturi hidoase. Scuze. ""Haioase"" era cuvantul. Niste guru ale cumparaturilor snoabe. Niste importante puncte de socializare. O adevarata calatorie initiatica pe verticala. O religie a consumismului.

Mecca oricarui consumist care se respecta miroase a prajeala. Si, ah, da, a vrajeala pe bani multi. Aici se vine sa se bea bere la pahar din plastic si sa se cumpere ceasuri de zeci si sute de milioane. Aici se vine pentru ca le gasesti pe toate in acelasi loc. Campuri imense de magazine scortoase. Vanzatoare cu mediocritatea inchisa ermetic pe o fata inexpresiva. Genul care te face sa te simti binecuvantat pe tot restul zilei pentru ca te baga-n seama. Aici vine milionarul italian si batran s-o abureasca pe sestache pe adolescenta romanca. Aici se semneaza in alb afaceri convenabile, tranzactii de piele tanara si ieftina ""madeinromania"" contra unei... ""lasati, ca ne-ntelegem noi, asta sa fie problema"".

BOALA. E ca un ulcer. Mai intai te roade pe dinauntru (stadiu in care nu e decat o gastrita nenorocita) si pe urma vine si te mesteca artagos. Constiincios. Profesionist. Facandu-ti buba mare. Profita de tine ca nu te certi si te preface in vasal. Profita de tine ca nu-ti pute nimic in aranjamentul asta venal in care, iesind din magazinul de chiloti si intrand in magazinul de ceasuri, constati ca ai pro-bleme cu identificarea pretului si te-a inhatat. O fata de fata care nu e decat o fata de fata si nimic mai mult, pusa la tejghea sa vanda isi exhiba isteric estrogenii inspre tine si asta ti se pare de bine. E cool in mol, orice s-ar spune. Aici poti sa-ti iei si toale, si pantofi, si sa mananci o mancare, si sa bei o bautura, si sa. Asa, rezolvi mai multe. Iti omori si timpul, iti rezolvi si cumparaturile, iti vezi si filmul, iti etalezi si boarfele, iti faci si afacerile. ""Totul e bine in cea mai buna dintre lumile posibile"", spunea nemuritorul Gambeta. Ratacit intre fitosenie si mercantilism, consumatorul zapacit clacheaza in fata paradoxului agresiv pe care i-l propune molul si nu stie daca sa accepte ca pe ceva firesc combinatia dintre ceapa prajita, femeile trendy, magazinele bengoase si carnati.

Citeste si:

CA ANGELA. O fi o propunere de estetica de viata pentru mai tarziu. Poate ca, uniformizati in gusturi si simtiri, o sa vina o vreme in care vom absorbi aceasta agresivitate cu toata fiinta noastra si vom deveni ca ea si atunci n-o sa mai chiraim ca ne pute, ci o sa ne placa si o sa ni se para ca e bine.

La fel ca molul, complexul Unirea pute a bazar spectaculos. Consumismul cumva elitist din mol se precizeaza in Unirii cu vadite tente proletare. Magazinul de icoane se pupa cu magazinele de make-up si de obiecte artizanale. Si cu buticurile stralucitoare in care gasesti hartie cu inimioare pentru invelit cadouri, bilute din plastic pentru strans par, ceasuri fenomenale pentru adolescenti salbatici e-ti-ci. In magazinul de obiecte artizanale nu gasesti numai obiecte artizanale, ci si. O tocanita enorma de comert si voie-buna iti propune s-o mananci cu polonicul.
Si parfumurile, si cafenelele, si magazinele cu de toate, si magazinele cu nimic, si magazinele cu genti, si magazinele cu chiloti, lipite firesc de magazinele cu articole sportive, si ics-ceingiurile inghesuite ca niste cosuri pe o fata de puber. O buba foarte ciudata: ne plangem de imensitatea inutila a Casei Poporului, dar cautam avid megasuperhipermagazinele - balariile naturale ale centurilor patriei noastre. Toti acesti bocanci incasati in burta ai noii arhitecturi citadine nu ne mai dor. Anesteziati de violenta, mergem mai departe, ca Angela.

AGRESIVITATE. Disperarea de a vinde a comerciantului, tradusa fara noima pe o vitrina plina de promisiuni