Ion Voinescu deplange criza de portari si de antrenori specializati din Liga I

O intalnire cu poate cel mai mare portar din istoria Romaniei, Ion Voinescu, este captivanta. Mai ceva ca un bestseller sau chiar ca un film de Oscar. Desi am stat la taclale aproape doua ore, parca totul s-a petrecut in cateva minute.
Fosta mare glorie a CCA, actuala Steaua, e un volum deschis din care fac parte sute sau poate mii de povesti. Unele mai interesante decat altele. Are 77 de ani, dar e mai coerent decat multi dintre asa-zisii oameni de fotbal care ne dau lectii de moralitate la televizor inotand in mocirla. Pentru inceput, cateva repere: e singurul portar din istoria fotbalului romanesc care a stat la nationala 17 ani neintrerupti, a fost convocat la prima reprezentativa cand era legitimat in Divizia B, a primit cate o distinctie de la Gheorghiu-Dej si de la Ceausescu si, poate cel mai important, l-a pregatit timp de patru ani pe Helmuth Duckadam, cel care avea sa aduca, prin paradele sale, Cupa Campionilor Europeni pentru Steaua pe 7 mai 1986.
A luat Ordinul Muncii si Steaua Republicii
Primul sportiv al tarii care a primit Ordinul Muncii, o distinctie acordata pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost Ion Voinescu. "Dej era un mare fan al fotbalului. Dar nu se implica si nu tinea cu nicio echipa, in schimb venea la meciuri. Era un spectacol atunci pe teren, tribunele erau pline", rememoreaza cel poreclit "top". Tot el spune ca a fost decorat de Nicolae Ceausescu, cu care se afla in relatii foarte bune. "Ne dadea o masa inaintea partidelor importante, ca asa erau vremurile. Dupa aceea ne vorbea de culorile patriei, de gloria sportiva, texte patriotice. Poate o sa va dezvalui un aspect pe care n-o sa-l credeti azi: nici Dej si nici Ceausescu nu ne-au promis vreodata bani", spune Voinescu.
Luat cu forta, la trei noaptea, de militieni
Putina lume stie ca Voinescu a avut un frate, Nicolae, care a jucat la Dinamo. Ca un fapt interesant, cei doi au fost colegi doar un singur meci la echipa nationala, in 1951, la Berlin, contra Ungariei, pierdut de tricolori cu 0-2. "Chiar daca era mai mare ca mine, lui i s-a spus Voinescu II. Am avut multe peripetii in familie. Cand m-au incorporat, au venit militienii la trei noaptea sa merg la ei. M-am enervat si m-am dus la armata, nu la Ministerul de Interne, cum ar fi vrut. Am vorbit cu seful de sectie de militie, cu care eram prieten, si m-a lasat sa plec. Jucam la Metalul atunci si am ajuns la CCA. Poate faceam cariera la Dinamo, dar mama era bolnava si s-a speriat atunci de venirea militienilor. M-am razbunat pe ei ducandu-ma la Steaua", zice Voinescu.
Ofertat de Arsenal Londra si Vasco da Gama
In timpul turneelor pe care le-a facut ca jucator in anii '50, i s-a oferit ocazia sa semneze cu echipe din strainatate. Cele mai interesate formatii de a-i obtine "autograful" au fost Vasco de Gama si Arsenal Londra. "Au fost chiar niste impresari pana la Bucuresti, care au discutat cu cei de la FRF si de la club. Raspunsul a fost clar: nu-i treaba noastra, e a conducatorilor politici. Au fost refuzati categoric, nu se putea la acea vreme. Era un comunism rigid. Cu trecerea timpului s-a ajuns la unele transfe-ruri: Nunweiller, Parcalab, dar atunci nu se putea cu nici un chip. Erau anii stalinismului", si-a amintit Voinescu.
Duckadam s-a pregatit special inainte de Sevilla
Ion Voinescu era antrenorul cu portarii pe vremea generatiei ros-albastrilor care a cucerit Cupa Campionilor Europeni, prega-tindu-i pe Helmuth Duckadam si pe Dumitru Stangaciu. "Multi rautaciosi au pus pe seama norocului seria de patru penalty-uri parate de Duckadam la Sevilla. In spate au stat mii de ore de pregatire si zeci de lazi de bere castigate in dauna jucatorilor de camp. Statea mult dupa antrenamente si exersam tot felul de situatii.

---

Despre autor: