Cu putina... paprika

Se spune ca la Szeged se mananca o renumita supa de peste, care poarta chiar numele orasului. Supa de peste n-am mancat, in schimb nu am plecat fara sa gust traditionalul gulas. Adevaratul gulas! Am fost usor mirata cand, alaturi de castronul aburind, mi s-a adus (din partea casei ! ?) si un pahar cu apa. Chelnerii stiu de ce ! Dupa primele inghitituri, am simtit ca-mi ia gura foc ! A fost nevoie de vreo trei pahare cu apa ca sa pot termina gulasul si sa-i sorb cu adevarat savoarea! Probabil ca multi turisti traiesc aceeasi prima experienta. Cei care nu stiu cat de picanta este bucataria maghiara. Dar si cat de gustoasa! Cu carnatii si mezelurile ei senzationale, cu celebrul ficat de gasca - o traditie care dureaza din secolul XV -, varza umpluta, papricasul de pui cu galuste, tocanitele, placintele si strudelele cu branza de vaci! Totul - aproape totul - asezonat cu putina paprika, un mot de smantana, dansuri si muzica traditionale. Ar fi ceva nefiresc ca, peste o mancare ungureasca, sa nu troneze un praf de paprika (boiaua noastra). Acest condiment a intrat pentru prima data in bucataria maghiara in secolul XIX. Iar, de atunci, a devenit indispensabil. Astazi, cele mai bune varietati de ardei din care se prepara paprika vin din Szeged si Kalocsa, in sudul Ungariei. Aici, toamna, poti admira siruri intregi de ardei iuti rosii atarnand de peretii albi ai caselor. Nimic neobisnuit. La ei, un gulas sau un porkolt fara paprika e ca sarmaua fara mamaliguta la noi.

---

Despre autor: