Peste doua luni, o saptamana si doua zile, Romania va fi in Uniunea Europeana. Cum vom trai in 2007? Cum vom trai in viitorul imediat?

Intrebari dramatice, intr-o tara in care partea cea mai mare din veniturile populatiei se duce pe mancare. Au insa romanii o idee clara despre ce inseamna bunastare intr-o societate moderna? Pentru ca in nici un caz conceptul de bunastare nu se reduce la bunurile aflate in rafturile magazinelor alimentare si la preturile lor.

La noi, din nefericire, bunastarea constituita din unicate - si deci diversificata - e o pasare rara. Romanii cunosc o bunastare de serie. Cei superinstariti au vila sau vile, piscine, cate un bolid pentru fiecare membru al familiei, doua-trei telefoane celulare pe care le insira pe mese, la intalniri. Cei doar instariti, cat de cat, fara sa formeze mult ravnita clasa de mijloc, ce abia se constituie, au apartament la bloc, un televizor color, o masina straina si aspira sa-si poata cumpara, intr-o zi, o casa ""pe pamant"", daca nu si-au cumparat-o deja.

Numai saracia e diversificata, constituita din unicate. Desigur, saracia din acele familii unde exista cultura, idei, imaginatie si aspiratii catre un stil de viata in care avutia sa fie dominata de bun gust. Fiindca ""marea saracie"" e tot de serie.

Fara indoiala, in societatea noastra nu s-a conturat inca o imagine normala a standardului de viata. Inca dainuie confuzii. Devine insa tot mai limpede adevarul ca despre ""nivelul de trai"", sintagma impamantenita la noi, nu se poate vorbi fara a situa in prim-plan nu doar hrana, ci si conditiile de locuit, munca, climatul social, educatia, sanatatea, timpul liber, circulatia informatiilor.

Citeste si:

Desigur, bunastarea este o conditie individuala. Dar ea se masoara pe scara sociala. La noi, bunaoara, va fi posibila numai cand mersul economiei va face ca partea cea mai mare a populatiei sa traiasca bine.

O bunastare abstracta nu exista. Fiecare mizeaza pe o bunastare concreta. Diversitatea opiniilor si dorintelor ingreuneaza misiunea oricarei guvernari.

Oficialitatile insira cifre si ne asigura ca, in Uniunea Europeana, vom obtine atat PIB, atata productie, atat consum. Daca populatia ar trai cu ""medii"", lucrurile ar fi simple. Dar populatia are nevoie de locuri de munca, de spitale, de scoli si de multe altele. Aceste bunuri ajung pentru toti? Si daca nu ajung, cum sa fie impartite? Unele doctrine fac caz de egalitate. Dar nimic nu e mai usor decat a face din egalitate o notiune lipsita de sens. ""Egalitatea"" se transforma repede in egalitarism si devine o frana in calea dezvoltarii societatii. Iluzia egalitarismului traieste inca. Desi in acest mare ""sac"" pe care il numim avutia societatii unii pun mai mult si altii mai putin; iar altii nu pun nimic, ei numai iau. Si atunci este drept sa li se ""alinieze"" veniturile? Bunastarea nu poate fi desprinsa de eficienta fiecaruia si de eficienta societatii.

Cert este ca a sosit deja timpul privirii inainte, in viitorul apropiat. Romanii vor sa stie cum vor trai in 2007 si in anii urmatori. Dar, mai ales, vor sa stie cand vor inceta sa-si restranga drastic cheltuielile, pentru ca niciodata nu le ajung banii, desi cei mai multi nu sunt risipitori.

Oamenii judeca simplu: cati bani au si cate produse pot sa cumpere. De aici incep calculele pe care ei si le fac atunci cand au de raspuns la intrebari referitoare la nivelul bunastarii lor. Raspunsul asteptat nu va veni insa decat de la o noua tabla de valori, care sa puna intr-o alta ecuatie, mai apropiata de cerintele eficientei, proprietatea, munca, productia, venitul si consumul.