Se inmultesc cartile care apar pe piata editoriala romaneasca abordand subiecte cu si despre americani. La o repede ochire, dupa Baudrillard si foarte anti-ul Naom Chomsky, dupa "Obsesia antiamericana" a prestigiosului J.-F. Revell si "Vin americanii" a cercetatorului roman Bogdan Barbu, iata ca un nume de prestigiul lui Andrei Brezianu se adauga celor care sunt interesati, pro sau contra, de ce e "la America". Un elegant volum pus sub titlul dus-intors, "Intre Washington si Bucuresti" (Editura Historia, 2006), al unui intelectual cu dubla identitate pune la dispozitia cititorilor romani cateva contributii personale la mai-buna-intelegere a ceea ce numim, vag si colorat, din departarile plaiurilor mioritic-europene, America. Sigur ca aceste "tablete transatlantice", cum sunt intitulate textele de diferite dimensiuni si varii abordari eseistice, nu epuizeaza un subiect imens, ci dau culoare si contur unei idei si teme care-l atrag pe autor. Si-i retin interesul.
Sunt trei grupaje de articole-eseuri, puse sub generice diferite: "Unghiuri si perspective", "Prezente in for" si "Mondializare si religie", care aduna texte compuse sub impulsul unor subiecte de actualitate. Subiecte chiar fierbinti uneori, cum a fost articolul profesorului Tony Jult, "Romania: Bottom of the Heap" ("Romania: la fundul gramezii") care a inflamat orgoliile mediilor intelectuale autohtone - pe buna dreptate, la urma urmelor... -, tratate insa cu severa eruditie si rece & riguroasa organizare a ideilor. In general, eseistica lui Andrei Brezianu are o eleganta si o prestanta mai rar disponibile azi, cand vorba frusta si metafora mustoasa napadesc ideile si paraziteaza discursul critic.
Dar cine este Andrei Brezianu? Nume de prestigiu in launtrul intelighentiei romanesti, cu totul necunoscut in afara bantustanului cultural. Nascut, crescut si educat la Bucuresti, devenit prestigios eseist, traducator si prozator - din nefericire neluat in seama de mai noii contabili ai literelor romane - nu mai putin valoros (prozele din "Castelul romanului" si "Iesirea la tarmuri" scotand la iveala un calofil rafinat), - Andrei Brezianu paraseste Romania in 1985. Si va face in Statele Unite o frumoasa cariera de jurnalist, devenind pentru ani in sir redactor-sef si apoi chiar director al Sectiei Romane de la "Vocea Americii". Nu chiar putin lucru. Sigur ca pare straniu acest parcurs pentru un om cu toate datele de a face o prestigioasa cariera academica, pe care jurnalismul si publicistica l-au acaparat. Sigur ca a fost invitat sa conferentieze pe la diverse faimoase institutii americane, precum Smithsonian Institution sau Ohio State University, University of Indiana si Catholic University of America. A scos si carti-studii despre Moldova, a tot "combatut", dupa 1989, si prin presa din Romania, vizitand tara natala de mai multe ori. Poate n-ar strica sa amintim ca Andrei Brezianu este fiul lui Barbu Brezianu, cunoscutul istoric de arta si unul dintre cei mai avizati "brancusologi" din lume. Transmitem venerabilului domn Barbu Brezianu, si pe aceasta cale, toate gandurile noastre bune si imbratisarea noastra amicala, dorindu-i sa faca "suta" ca sa scriem cu toata dragostea despre pretuirea si prietenia ce i-o purtam.
Inchizand aceste scurte paranteze biografico-sentimentale, sa revenim la volumul care le-a prilejuit. Cu temeinica lui asezare in cultura romana si cu disponibilitatea domniei-sale pentru erudite chitibuserii ideatico-tematice, Andrei Brezianu compune elegante texte tocmai bune pentru variate genuri de reflexie. Chiar daca au fost publicate prin diferite reviste - de unele ne aducem aminte din "22", "Viata Romaneasca" sau "Secolul 20", de altele nu -, adunate laolalta dau impresia de unitate stilistica. Cele mai consistente glose sunt cele legate de plimbarile eseistului prin lumea americana. A ideilor, a politicii, ideologiilor, stilului de viata. Un text precum "New, New York" ar putea fi extins la nivelul unei excelente monografii, chiar de mare succes, tocmai prin finetea observatiilor prinse in canavaua povestirii. Calator prin America, Andrei Brezianu ramane acelasi alergator format in biblioteca. Asocierile dintre ce este "la noi", in Romania, cu ce se consuma "la ei", acolo, in Statele Unite, sunt bine-venite tocmai pentru a clarifica si limpezi multele clisee si prejudecati cu care opereaza europenii. Neamericanii, in general, si vigurosii antiamericani inmultiti in ultimii ani. Din pacate. Statele Unite nu sunt chiar cele pe care le vedem la buletinele de stiri de la televizor, nici cele care tin prima pagina a tabloidelor. Forta de azi a SUA rezida tocmai in partea care nu se vede. Pe aceasta insista Andrei Brezianu si o valorifica exemplar. "Corectitudinea politica" de care facem atata caz, ironizand-o in fel si chip, a venit dupa ce multe faze si etape ale unei societati democratice si multiculturale au fost depasite. Globalizarea nu ar trebui sa ne sperie, asa cum nici puterea de a depasi propriile erori a Americii n-ar trebui sa nu ne intereseze. Despre toate acestea putem medita in voie "Intre Washington si Bucuresti" si datorita lui Andrei Brezianu. "Tabletele" lui transatlantice pot contribui din plin la intarirea "axei", din care am avea de castigat cu totii. Teroarea si terorismul, militar sau mediatic, ne pot solidariza in jurul cartilor de mare forta ideatica. Cum este si aceasta a lui Andrei Brezianu. "Fellow" al "Churchill College", Cambridge. Ceea ce nu-i de colo.