Adio, Nemuritorule!

Ultimul drum i-a fost insorit lui Ernest Maftei. Cei care l-au iubit il vor simti mereu aproape. Badia s-a asezat ieri in randul celor drepti, pentru totdeauna. Iar zambetul nu i-a pierit.

Drept a fost intreaga viata. ""A plecat asa cum a trait. Vesel!"", spuneau cei care l-au cunoscut, in fata bisericii, inainte de slujba. A fost unul dintre acei romani ca brazii vesnic verzi, care stiu sa moara in picioare. A iubit viata, a iubit femeile, a iubit tot ce este frumos pe lume si a stiut mereu cum sa aduca o raza de soare in inimile celor din jur. Poate de asta soarele i-a fost alaturi ieri, cand cei care l-au iubit l-au condus pe ultimul drum. Se spune ca vremea buna in ziua inmormantarii anunta ca cel care a plecat este fericit. Badia a mai zambit o data celor inlacrimati, incalzindu-le suferinta.

INEGALABIL. La 6 martie anul viitor ar fi implinit 87 de ani. Viata i-a fost plina de frumusete, pentru ca a stiut sa o caute, sa o gaseasca si sa si-o alature mereu. Si a stiut sa nu renunte la adevarurile in care a crezut, indiferent care au fost piedicile. Vertical pana la capat, Ernest Maftei a infruntat si povara anilor si boala care il macina, reusind sa ramana tanar si foarte activ. Nu a renuntat nici o clipa la viata artistica, fiind chiar in ultimii ani unul dintre cei mai ""curtati"" actori. Un talent incontestabil, un umor inegalabil si o forta de invidiat. Asta a fost Ernest Maftei.

SUFERINTA. In anii de liceu a scris versuri, apoi a imbratisat dramaturgia. Intre 1941-1945 si-a facut studiile la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica din Iasi. Inchisoarea politica i-a furat multi ani din viata. Mai intai lagarul de la Vaslui, in anul 1938, pentru cinci luni, pe timpul lui Armand Calinescu, apoi Galati, Jilava si Vacaresti. Asta pentru ca, tanar fiind si iubindu-si tara cu inima curata de adolescent, a imbratisat crezul Fratiei de Cruce. A fost judecat de 13 ori si achitat de fiecare data. La Vaslui s-a primit un ordin ca jumatate dintre detinuti sa fie impuscati. Au fost asezati intr-un rand si fiecare al zecelea detinut era impuscat in cap. Cand se ajungea la capatul sirului incepea iar numaratoarea, iar al zecelea era impuscat. Badia a scapat din acest cosmar al ""inchizitiei"" politice.

ACTORIE. Dupa razboi a jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erma Valahul. I-a fost conferit Meritul Cultural clasa I, la care a renuntat pentru a nu se deconspira. Ernest Maftei a fost unul dintre foarte putinii actori care pot interpreta la fel de bine orice rol. Acel gen de actor pe care teatrul il iubeste. Acel gen de actor pentru care chiar teatrul a fost conceput.

Biserica Amzei, din centrul Capitalei, i-a oferit slujba dinaintea ultimului drum. Dar faimoasa Alee a Actorilor din Cimitirul Bellu i-a schimbat lui Ernest Maftei doar ""domiciliul"". Pentru ca va ramane mereu printre noi. Cu acelasi farmec inconfundabil si dragostea lui nemarginita pentru viata. A fost cea mai decenta inmormantare a unei vedete.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe