Statul lor In statul nostru!

In Transilvania se prefigureaza un mare scandal legat de asa-zisele proprietati detinute in trecut de Statusul Romano-Catolic. Miza se constituie din totalitatea cladirilor aflate in centrele istorice ale oraselor ardelene, a caror valoare de piata depaseste 10 miliarde de euro, nemaipunånd la socoteala cele 800.000 hectare de teren revendicate. In majoritatea cladirilor respective functioneaza scoli, colegii, gradinite, orfelinate, camine de batråni si alte organizatii cu profil social-educativ

Organizatia Statul Romano-Catolic din Transilvania a luat fiinta acum 400 de ani si a avut in administrare bunuri faurite din fondurile publice instituite de imparateasa Maria Tereza (foto). Personalitatea juridica a acestei organizatii nu a fost recunoscuta vreodata nici de statul ungar, nici de statul romån si nici de Vatican. In ciuda acestui fapt, Statusul a sustinut mereu ca este proprietarul de drept al bunurilor publice de pe cuprinsul Ardealului, fapt contrazis in totalitate de documentele istorice

Dupa patru secole, Judecatoria din Miercurea Ciuc a mers pe måna Statusulu i (sau Statul) Romano-Catolic Ardelean si in 2001, intr-un proces cu statul romån, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, a admis, ignorånd legile tarii, ca Arhidieceza Romano-Catolica de Alba Iulia este urmasa Statului Romano-Catolic! Reprezentantul statului romån in proces a lasat „la aprecierea instantei hotarårea luata“.

Decizia judecatoreasca s-a bazat pe Concordatul semnat intre Romånia si Vatican in 1927 si pe Acordul de la Roma din 1932, ambele acte fiind insa denuntate prin Decretul 151/1948, ce este in vigoare si astazi. Dupa patru ani a fost infiintata si fundatia Statusul Romano-Catolic din Transilvania in baza acelei sentinte de la Miercurea Ciuc. Adevaratul scop al Fundatiei: „Demersuri administrative si juridice pentru retrocedarea bunurilor imobiliare si mobiliare“

Singurul politician care a sesizat pericolul acestei mega-afaceri cu iz religios a fost deputatul Aurelian Pavelescu, el sustinånd ca se impune crearea unei comisii istorico-juridice pe långa Guvern, sau o comisie parlamentara de ancheta, aidoma celei conduse de marele istoric si publicist Onisifor Ghibu, in perioada interbelica. Altfel, se va legitima un stat confesional si etnic ce va functiona paralel cu statul romån, organizat autonom, constituit pe o frauda juridica de proportii, poate cea mai mare din Europa ultimilor 100 de ani

Sentimentul national a scazut in intensitate direct proportional cu indepartarea de momentul Decembrie '89. Chiar daca impulsul nationalist a dat ghes atat ungurilor, cat si romanilor la numai trei luni de la Revolutie, cu episoadele nefaste de la Targu Mures, totusi, in 16 ani s-a instalat o acalmie gratie unei politici in care respectarea drepturilor minoritatilor a fost piatra de temelie. Europa ne-a incurajat, astfel ca am ajuns printre tarile in care populatiile minoritare au drepturi pe care in alte state cu ani multi de democratie nici nu le viseaza. Sovinismul a fost ingropat in aliante politice in care partidul maghiarilor a asigurat in fiecare guvernare majoritatea. Statul roman a impins toleranta catre nivelul maxim si poate tocmai din acest motiv au aparut zvonuri, mai mult sau mai putin ancorate in realitate, referitoare la autonomii. In acest spirit al apararii dreptului asa-zis istoric al populatiei maghiare de a-si decide singura destinul a aparut o revendicare monumentala care, transformata in retrocedare, poate pagubi statul roman cu aproape 10 miliarde de euro! Revendicarea a fost facuta de Statusul romano-catolic ardelean, o asociatie, o confrerie, cu largi sentimente pro-ungare, avand ca port-stindard insemnele bisericii romano-catolice. „Gardianul“ a aflat dedesubturile acestei actiuni ale carei urmari pot aduce prejudicii atat statului, cat si romanilor sau maghiarilor din Transilvania. Istoria nu poate fi contrafacuta decat prin false interpretari, dar atat timp cat Statusul nu a fost recunoscut oficial de Ungaria sau de Vatican, nu pot exista discutii privind o eventuala legalitate. In ciuda acestor argumente si a legilor romanesti in vigoare, la Miercurea Ciuc, o instanta a legalizat(?!), dupa aproape 400 de ani, existenta Statusului, calcand in picioare un decret al statului roman din 1948.

Intamplator sau nu, judecatorul de la Miercurea Ciuc era maghiar.

Intamplator sau nu, statul roman, desi atentionat asupra pericolului unei destabilizari in zona, transpus in practica prin existenta, acum legala, dar de fapt ilegala, a unui Stat Romano-Catolic Ardelean, avand acoperire religioasa, nu intervine.

In aceasta problema nu poate fi vorba de sovinism, ci doar de o legalitate incalcata de-a lungul timpului de o structura ce se vrea paralela cu statul roman. O structura care, mai bogata cu 10 miliarde de euro, poate provoca o mare problema sociala. Deocamdata, se revendica doar centrele istorice ale oraselor transilvane. Maine, cine stie?

Ungaria nu a recunoscut Statul Romano-Catolic Ardelean!

O data cu Tratatul de la Trianon s-au pus bazele statului roman. Dispozitiile tratatului, foarte clare, au inceput sa fie interpretate de maghiarii din Transilvania. Au urmat o serie de legiferari avand la baza Trianonul, dar nemultumirea celor de origine maghiara a crescut in intensitate. S-a pus problema proprietatilor detinute de maghiari in Transilvania si s-a ajuns intr-un final la un proces, denumit „Procesul optantilor“, prin care cetatenii de origine maghiara aveau de ales intre a ramane in Transilvania sau de a pleca in Ungaria, urmand a fi despagubiti de statul roman pentru proprietatile ce le detineau pe teritoriul Romaniei intregite. In proces Romania a fost reprezentata de Nicolae Titulescu, iar Ungaria de renumitul avocat Aponyi. Daca in plan privat lucrurile s-au lamurit, in planul public, Statul Romano-Catolic Ardelean a incercat mereu sa obtina un statut de personalitate juridica prin care sa beneficieze de proprietati eminamente publice, desi Romania a fost singurul stat semnatar al Tratatului de la Trianon care a platit despagubiri statului ungar dupa Primul Razboi Mondial!

Inainte vreme, in 1873, Statul Romano-Catolic Ardelean, sau Status Romano Catolic Transyilvaniensis, incercase sa „culeaga“ dreptul de proprietate detinut de statul ungar prin fondul de studii ardelean, instituit de Maria Tereza cu aproape doua secole in urma, printr-o curioasa transformare in Consiliu Dirigent al Statului Romano-Catolic Ardelean. Totusi, Ministerul de Culte ungar a trimis un comunicat oficial, publicat la Budapesta la 1 august 1873, prin care se spunea clar: „Consiliul Dirigent n-are decat sfera de drept a Comisiei Catolice din Guvern“. Acesta a fost intarit apoi printr-o adresa a Ministerului Cultelor ungar, datata 22 septembrie 1884, unde se preciza statutul organizatiei Statul Romano- Catolic: „Nefiind altceva decat organul subaltern al Guvernului, ale carui hotarari avand numai natura de propuneri, se ridica la valoare de ordonanta numai fiind datate din sedinta Guvernului, date in numele acestuia si purtand sigiliul lui“. Mai mult, Ministerul Cultelor ungar a ramas indiferent la cererile Statusului (sau statului) Catolic Ardelean, redenumit Consiliu Dirigent, lucru relevat si de rescriptul nr. 30918/1919, prin care se intarea ideea formulata la 1884, „acest cadru stabilit nu poate fi largit in dauna drepturilor statului ungar si in special al prerogativelor regale“. Iar ca dovada sa fie in afara oricarei suspiciuni, in 1912, tot Ministerul Cultelor Ungar in rescriptul 22072, scria: „Impotriva conceptiei ca aceste fonduri au sa fie administrate de Consiliul Dirigent al Statului Romano-Catolic Ardelean, in afara de orice alt factor, suntem nevoiti sa protestam in modul cel mai categoric, din motiv ca in aceasta recunoastem tendinta de a stirbi dreptul de patron care revine M.S. Regelui, drept care Maria Sa in baza art. III din 1848 il exercita prin Ministerul responsabil de Culte si Instructie“.

Marele istoric si publicist Onisifor Ghibu in raportul sau inaintat Regelui Carol al II-lea, raport intitulat „Actiunea Catolicismului Unguresc si a Sfantului Scaun in Romania Intregita“, mentiona ca in anuarele oficiale ale Ungariei din 1915-1918 se evidentiaza „mai presus de orice indoiala situatia oficiala a Statului Catolic, de Consiliu al Ministerului de Culte Ungar, pe aceeasi linie cu Consiliul Monumentelor Istorice, al Artelor Frumoase s.a.“. Conform acestor izvoare istorice intarite prin hotarari judecatoresti din Romania de dupa Trianon, rezulta foarte clar ca Statul Catolic n-a avut si nu putea avea sub guvernarea ungureasca nici un fel de personalitate juridica, nici de drept public si nici de drept privat, el fiind intr-un final acceptat doar ca simplu organ provizoriu al Ministerului de Culte Ungar. Ca atare, bunurile detinute de Fondurile publice instituite de Maria Tereza, ca reprezentant suprem al statului ungar, treceau automat dupa Trianon in proprietatea publica a statului roman!

'Mai presus de orice indoiala, situatia oficiala a Statului Catolic, de Consiliu al Ministerului de Culte Ungar, pe aceeasi linie cu Consiliul Monumentelor Istorice, al Artelor Frumoase s.a.>> (Onisifor Ghibu, Raport inaintat catre M.S. Regele Carol al II-lea)

Falsuri in acte publice

In 1924, desi nu avea un statut juridic, Statul Romano-Catolic Ardelean a continuat sa sustina ca bunurile administrate si inainte de Trianon si dupa Trianon se afla in proprietatea sa. In acest sens, a inceput sarabanda falsurilor. Astfel, pe o adresa eliberata de Ministerul Cultelor din Romania, prin care se convenea ca acel Consiliu Dirigent enumerat mai sus, reprezentat prin Episcop, sa poata fi reprezentat in instanta in problemele judecatoresti, Statul Romano-Catolic a adaugat in traducerea ungureasca trei cuvinte prin care se intelege ca are personalitate juridica! Numai ca, in 1931, Ministerul Cultelor a anulat actul, de altfel ilegal eliberat si, mai apoi, falsificat! Intre timp, Regatul Romaniei semnase Concordatul cu Sfantul Scaun, la Vatican, pe 10 mai 1927. Negocierile s-au purtat de-a lungul a cativa ani, iar in textul acestui act, promulgat prin Legea 79/1929 si ratificat de Parlament nu este stipulat nici un paragraf referitor la Statul Romano-Catolic Ardelean! Din partea Romaniei a semnat ministrul de externe Vasile Goldis, iar acesta in 1932, chemat in fata tribunalului Cluj pentru a oferi lamuriri asupra modului in care s-a semnat Concordatul, a precizat: „Nici in art. IX si nici in alt articol nu se aminteste de Statul Catolic, astfel ca nu se poate spune ca Statul Catolic Ardelean a obtinut personalitate juridica“. Un lucru inedit il reprezinta si faptul ca documentul original al Concordatului a disparut din arhiva Ministerului de Externe! Totusi, Statul Romano-Catolic a continuat sa publice brosuri, sa intenteze procese, sa faca lobby chiar la Liga Natiunilor pentru a i se recunoaste personalitatea juridica si dreptul de proprietate asupra unor bunuri, prevalandu-se de art. IX din Concordat care spunea: „Statul (n.r. roman) recunoaste Bisericii Catolice personalitatea juridica conform dreptului comun al tarii. In consecinta, Parohiile, Protopopiatele, Manastirile, Capitolele, Starostiile, Abatiile, Episcopiile, Mitropoliile si celelalte organizatii canonic si legal constituite sunt persoane juridice...“. Istoricul Onisifor Ghibu, cel mai de seama cercetator al problemei Statului Romano-Catolic, a cerut lamuriri de la Sf. Scaun, respectiv la semnatarul din partea Sfantului Scaun, cardinalul Gaspari, acesta precizand clar ca enumerarea de la articolul IX al Concordatului are caracter limitativ. In consecinta, introducerea Statului Romano-Catolic-Ardelean la organizatii canonice este exclusa!

Statul Romano-Catolic Ardelean intreprinde si alte actiuni prin care ignora legile statului roman, publicand un nou regulament al Statusului Romano-Catolic, altul decat cel acceptat de regii Ungariei, folosind, totodata, diverse denumiri, Consiliul Romano-Catolic, Dieceza Romano-Catolica etc.

'Nici in art. IX si nici in alt articol nu se aminteste de Statul catolic, astfel ca nu se poate spune ca Statul Catolic Ardelean a obtinut personalitate juridica.>> (Vasile Goldis, Declaratie in fata Tribunalului Cluj, 1932) Concordatul a fost si el abrogat

In perioada de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, organizatia fara temei legal „Statul Romano-Catolic Ardelean“ a continuat intr-un total dispret fata de statul roman sa ADMINISTREZE si sa conduca o serie de institutii de invatamant fara sa accepte controlul financiar al institutiilor statului. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in 1948, autoritatile comuniste, prin Decretul nr. 151, denunta Concordatul semnat la 10 mai 1927. Ulterior, in 1951, Marea Adunare Nationala a RPR a aprobat Regulamentul de Organizare si Functionare al Statusului Romano-Catolic din RPR! Din titulatura disparuse subit „din Ardeal“ sau din „Transilvania“. In regulamentul de functionare se spune printre altele ca „noua forma organizatorica trebuie sa cuprinda tara intreaga si sa determine atributiile lui ca organ traditional autonom al Bisericii romano-catolice“! La capitolul „Atributiuni“ apare un punct important, care pune intr-o alta lumina statutul acestei organizatii si o impune ca organ conducator al Bisericii Romano Catolice din Romania: „ Consiliul Dirigent al Statusului are drept de a propune Guvernului pentru a transmite Sfantului Scaun candidatura unui arhiepiscop pentru Dioceza de Bucuresti cu rangul de mitropolit si a unui episcop pentru Dioceza de Alba Iulia!“. Adicatelea, Statusul conducea si Dioceza de la Alba Iulia, si pe cea de la Bucuresti? Disparuse orice alt organ de conducere al Bisericii romano-catolice? Evident, nici decretul din 1951 al Marii Adunari Nationale nu oferea drept de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile, ci doar drept de administrare sub atenta supraveghere a statului roman!

Nici dupa Revolutia din 1989 nu au aparut elemente juridice noi care sa aduca lamuriri vizavi de dreptul de proprietate sau personalitatea juridica a Statului Romano-Catolic Ardelean. Autoritatile statului roman, indiferent de guvernare, nu s-au grabit sa abroge decretul 151 din 1948, astfel ca el este in vigoare si astazi. Totusi, in 2001, Statul Romano-Catolic-Ardelean renaste la Miercurea Ciuc!

Nicolae Iorga a gresit?!

In 1931, Guvernul Iorga aproba semnarea unui Acord privind „Interpretarea articolului IX din Concordatul semnat in 1927“! La articolul I al Acordului se spune ca Statul Romano-Catolic din Transilvania se transforma intr-un organ al Diecezei Catolice de rit latin Alba-Iulia si lua denumirea de Consiliu al Diecezei catolice de rit latin Alba-Iulia. La articolul V se specifica destul de clar ca: „toate bunurile aflate la data de 1 ianuarie 1932, in posesiunea si sub administrarea acelui Status Romano-Catolic Transylvaniensis sunt bunuri cu caracter ecleziastic (....) Dreptul de proprietate ramane garantat in favoarea fondurilor respective dupa cum urmeaza: fondul de religiune, fondul de studii, fondul de burse....“. Textul acordului incalca anumite prevederi ale statului roman si dadea o interpretare ciudata istoriei, inducand ca dreptul de proprietate al fondurilor este trecut de la sine inteles in proprietatea statului catolic, desi ele au fost, asa cum am aratat, fonduri instituite de statul ungar, adica fonduri publice. Parlamentul Romaniei nu a ratificat acest acord, instituind mai multe comisii istorico-juridice care au transpus in instanta ilegalitatea evidenta in care se afla Statul Catolic. Ca atare, printr-o serie de hotarari judecatoresti, personalitatea juridica a Statului romano-catolic, sub orice denumire s-ar gasi acesta, nu este recunoscuta, mai ales ca ea nu fusese recunoscuta nici inainte de Trianon! Reprezentantii Statului Romano-Catolic au inceput sa falsifice si denumirile fondurilor publice instituite de Maria Tereza. Astfel, fondul de studii a devenit in actele statului ardelean Fondul de Studii al Statului Romano-Catolic Ardelean etc.

Nicolae Titulescu: 'Duceti memoriul privind dreptul inexistent de proprietate si de personalitate juridica pe care-l invoca Statusul Romano-Catolic Ardelean la Vatican si spuneti Papei: Asta e pozitia noastra! ~sta e adevarul! Salutare, parinte!>> (Onisifor Ghibu, „Oameni intre oameni“, Memorialistica)

Un proces fara temei legal

Pe nepusa masa, in 2001, dupa 400 de ani de inexistenta a personalitatii juridice, o instanta din Miercurea Ciuc ofera, fara nici o baza legala, personalitate juridica Statului Romano-Catolic din Ardeal, hotarand: „Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba Iulia este identic cu persoana juridica Consiliu al Diocezei Catolice de rit latin Alba Iulia, care s-a infiintat prin Concordatul de la 10 mai 1927 si Acordul de la Roma din 30 mai 1932, prin transformarea institutiilor cunoscute sub numele de Status Romano Catolic Transyilvaniensis sau de Statusul Romano Catholicus din Ardeal“!? Hotararea Judecatoriei din Miercurea Ciuc este semnata de presedintele instantei, Iuliu Timar! Conform celor aratate anterior, hotararea Judecatoriei din Miercurea Ciuc este un adevarat atentat la legile tarii, intrucat Acordul de la Roma nu a fost niciodata in vigoare pe teritoriul Romaniei, deoarece nu a fost ratificat de Parlament, iar Concordatul, laolalta cu Acordul, fusese denuntat in 1948! In baza carei legi a fost atunci pronuntata hotararea? In plus, daca in 1951 exista Statusul si avea si regulament de functionare, ce rost avea reinventarea acestuia in instanta? La procesul de la Miercurea Ciuc, inculpat a fost statul roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin consilierul Letitia Mitrofan. Iata ce a intreprins reprezentantul statului in acest proces. Citam din sentinta civila nr. 1515/1 august 2001: „Reprezentanta paratului avand cuvantul sustine ca lasa la aprecierea instantei hotararea ce va fi luata“(...)“Paratul statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, nu a depus intampinare la cererea reclamantelor“. No comment! Odata recunoscuta personalitatea juridica prin incalcarea flagranta a legilor statului roman, Statul Romano-Catolic Ardelean, redenumit acum Arhidieceza Romano Catolica Alba Iulia, infiinteaza Fundatia Statusul Romano-Catolic din Transilvania, in baza hotararii de la Miercurea Ciuc, pe data de 18 noiembrie 2005! Scopul este unul urmarit de 400 de ani: „Fundatia se constituie pentru ocrotirea si promovarea bunurilor mobile, imobile materiale si morale apartinatoare a Statusului Romano Catolic din Transilvania. Pai, nu cumva ele nu au apartinut niciodata statusului, iar acesta le-a avut doar in administrare? Mai mult, la capitolul II, literele i, j, se prevad urmatoarele: „Administrarea si intretinerea imobilelor care apartin (!?!) Statusului Romano Catolic din Transilvania sub tutela Arhidiecezei Romano Catolice Alba Iulia“ si „Demersuri administrative si juridice pentru retrocedarea bunurilor imobiliare si mobiliare“. Nu se intelege clar daca Statusul este sub tutela Arhidiecezei sau, conform Hotararii de la Miercurea Ciuc, Arhidieceza este chiar Statusul! In plus, adevaratul scop al fundatiei Statusul Romano Catolic apare abia acum la iveala: retrocedarea unor bunuri!

Amploarea retrocedarii, un atentat la siguranta nationala?

Arhidieceza Romano Catolica (sau Statusul Romano-Catolic Ardelean?) a purces la revendicari. De fapt, toata aceasta lupta surda pe taramul justitiei si nu numai, completata cu falsuri si interpretari grotesti ale legilor si tratatelor, sau prin incalcarea legislatiei atat in regimul democratic interbelic, cat si in cel totalitar comunist sau, mai nou, in democratia instalata dupa 1989, a avut un singur scop: acapararea tuturor bunurilor instituite prin fondurile regale de Maria Tereza. Adica, obtinerea dreptului de proprietate pe bunurile publice! Ca atare, Arhiepiscopia Romano-Catolica Alba Iulia si Fundatia Statusul Romano Catolic din Transilvania au revendicat, laolalta, toate centrele istorice ale oraselor din Ardeal si peste 800.000 hectare de teren. Toate cladirile revendicate au o valoare istorica inestimabila, multe dintre acestea fiind monumente istorice, iar o valoare financiara estimativa trece de 10 miliarde de euro! Culmea este ca statul roman a retrocedat deja unele bunuri (cladiri, terenuri) fara ca macar sa se intrebe daca nu cumva amploarea acestei actiuni depaseste normalul unor simple revendicari bisericesti. Este cazul Liceului „Gheorghe Sincai“ din Cluj. „Gardianul“ a intrat in posesia listei de revendicari a Arhiepiscopiei Romano Catolice de Alba Iulia pentru imobilele ce sustine ca-i apartin in centrul istoric al orasului Cluj-Napoca. Pe aceasta lista se regasesc imobile civile, scoli, colegii, spitale, universitati, orfelinate, gradinite si institutii ale statului. Ceea ce este alarmant este faptul ca odata cu retrocedarile amintite vor avea de suferit atat institutiile statului, cat si cetatenii, romani sau maghiari, nevoiti sa evacueze respectivele cladiri. Cui ii pasa? In numele Statului Romano Catolic Ardelean, in numele Arhidiecezei Romano Catolice de Alba Iulia, in numele Consiliului Dirigent al Diocezei romano-catolice de Alba Iulia, in numele bisericii romano-catolice este posibil. Chiar orice? Pericolul unor convulsii sociale ar trebui sa miste organele statului. Trebuie infiintata o comisie istorico-juridica de genul celei conduse de Onisifor Ghibu in perioada interbelica. Altfel, vom lua act poate de infiintarea unui stat confesional, paralel cu statul roman. Un stat ce va sustine numai drepturile romano-catolicilor din Ardeal. Romanii si ungurii de alte religii vor asista, din nou, cum li se va pune stampila de „tolerati“, asa cum s-a sustinut in colectia de legi feudale votate de Dieta Transilvaniei in perioada 1540-1653. Ne intoarcem in timp sau intram in Uniunea Europeana? Statul roman are de ales!

In urmatoarele numere, „Gardianul“ va detalia chestiunea Statusului Romano-Catolic in Romania, aducand argumente privind inexistenta unei personalitati juridice ale acestuia. Documentatia se bazeaza exclusiv pe izvoare istorice si marturii cutremuratoare.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe