La inceputul anilor '90, cartea lui Michal Grocki "asasinii printre noi" a starnit un urias scandal in Polonia si pe plan international. Cartea refacea arhivele Ministerului de Interne al Poloniei, despre care se stia ca ar fi fost distruse de comunisti intre 1990 si 1992. Nume cunoscute de "disidenti" polonezi ieseau la iveala - ca informatori adanc conspirati ai Securitatii poloneze (SB), iar unii ai KGB-ului sovietic - cu toate indicativele si pseudonimele lor. Alte doua carti se ocupau de probleme similare si demonstrau acelasi lucru: ca miscarea "disidenta" din Polonia se incadra in tipul de organizatii asa-zis "anti-comuniste", fabricate pe banda rulanta, din 1921 pana in 1989, de CEKA/OGPU/NKVD/KGB. Adica de politia politica sovietica. Cartea "Operatiunea Polonia", scrisa de fostul ministru de Interne Macierewicz - demis de Lech Walesa in 1992 - si cea a lui Jaroslav Kaczynski (actualul premier polonez), "Lovitura de stanga din iunie", demonstrau ca Securitatea poloneza (SB-Sluzba Bezpieczenstwa) pregatise din timp acapararea vietii politice si economice ("economia de piata"). Precum si ca instruise "elitele" post-comuniste. O colaborare scandaloasa - intre "disidentii" polonezi si politia politica - iesea acum la iveala.
Lech Walesa aparea in cartea lui Grocki sub pseudonimul dat de Securitatea poloneza, "Bolek". Iar multi din colaboratorii lui "Bolek" aveau indicative si pseudonime de agenti secreti dubli: polonezi si sovietici. Sindicatul "Solidaritatea" - considerat unanim drept "bastion" al muncitorilor liberi din Polonia - aparea in aceste carti ca o concentrare de peste 9 milioane de membri. Cam multi pentru o organizatie "clandestina", ar zice unii. Dintre care, asa cum o dovedesc documente americane declasificate, 42 de membri din cei 200, ai C.C. al Partidului Comunist. Nu cumva "disidenta poloneza" era imaginea in oglinda a Partidului Muncitoresc Unit Polonez?
Fisa de informator a ministrului Krzystof Skubiszewski
"La Lettre d'Information" a publicat tot atunci fisa de agent a lui Krystof Jan Skubiszewski, ministrul de Externe polonez al lui Walesa. Pseudonimul lui Skubiszewski pentru Securitate (SB) era "Kosk", iar indicativul de agent al ministrului polonez de Externe era 1.TW. Conform dosarului din "La Lettre", dosar avand numarul F-7974/1, Skubiszewski fusese racolat de SB la 3 octombrie 1969, "lucrand" pentru "Departamentul III". Materialul din "La Lettre" demonstreaza clar ca, documentele furnizate Securitatii poloneze de Skubiszewski, alias "Kosk", erau citite si de KGB.
Un articol din "Washington Post" publicat la 3 septembrie 1994 - referitor la numirea ca sef al Securitatii poloneze a lui Marian Zacharski, din 12 august 1994 - preciza ca noul sef al Securitatii lui Walesa, era un spion al KGB-ului. Care fusese condamnat pe viata in SUA, pentru ca sustrasese secrete militare americane, si le "pasase" blocului sovietic. Se dovedea astfel ca "disidentii anti-comunisti", adusi la putere de Lech Walesa, aveau "radacini" adanci in politia politica a regimului comunist polonez. Regimul reusise - dupa modelul sovietic - sa-i "legitimeze" pe "disidentii" polonezi cu ajutorul "Solidaritatii" ca si a unor mass-media occidentale. Pentru a-i propulsa ulterior - dupa caderea comunismului - la putere. Si, astfel, cu ajutorul lor, mentine puterea si influenta.
Bazele acestui tip de actiune - care se situa la alt "etaj" al politiei politice comuniste decat arestarile, anchetele, torturile, deportarea, munca fortata din lagare, asasinatele etc. - a presupus "operatiuni de influenta" si constituirea unor "organizatii anti-comuniste clandestine", chiar sub aripa Securitatii comuniste. Membrii lor erau persoane cultivate - nu tortionari - adanc conspirate, care la prima vedere nu aveau nimic de-a face (ba dimpotriva) cu structurile de informatii ale statului comunist. Nimeni nu ar fi banuit vreo clipa ca aveau de-a face cu cei mai importanti agenti ai politiei politice comuniste. Cei care aveau sa-i asigure continuitatea. Au fost cele mai reusite operatiuni ale politiei secrete comuniste. De cateva ne vom ocupa in continuare, pentru a intelege mai bine mecanismele - uneori extrem de subtile, necunoscute opiniei publice, prin care a actionat - la cu totul alt "etaj" decat cel violent - Securitatea comunista".
Operatiunea "Trust"
Operatiunea "Trust" (in rusa, "Trest") a reprezentat una dintre cele mai spectaculoase actiuni ale CEKA/OGPU, personal ale lui Felix Edmundovici Djerzinski. Operatiunea s-a derulat in perioada 1921-1926. "Trust/Trest a insemnat utilizarea unei organizatii "anti-bolsevice", tariste, "Uniunea Monarhista din Rusia Centrala" (MUCR), cu scopul ca CEKA (politia secreta sovietica) sa controleze, sa dirijeze si sa compromita actiunile tuturor celorlalte organizatii anti-bolsevice din Rusia comunista.
Intr-o seara de decembrie 1921, Felix Djerzinski - conducatorul CEKA - le-a spus colaboratorilor sai: "Informatii recente demonstreaza existenta unei organizatii contra-revolutionare, numita "Organizatia Monarhista din Rusia Centrala". Sediul este la Moscova, dar are ramificatii la Petrograd, Nijni-Novgorod, Kiev, Rostov pe Don, precum si in Caucazul de Nord. De data aceasta, vom proceda altfel. Nu vom distruge organizatia! Ne vom infiltra in ea, si o vom fagocita de sus pana jos. In felul acesta, OGPU va conduce actiunile anti-bolsevice din Rusia, asa cum vrem noi. Apoi vom compromite miscarea anticomunista, aratand ca, in realitate, MUCR a fost OGPU".
In continuare, Djerzinski a aratat ca a gasit "omul potrivit" pentru a conduce in viitor MUCR (cu sprijinul din umbra a OGPU). Omul se numea Alexandr Alexandrovici Iakusev, si fusese anterior lui 1917, ministrul Comunicatiilor. Ulterior, a lucrat pentru "Narkomat" , comertul exterior al Rusiei bolsevice. Calitate in care calatorise mult si avea numeroase legaturi in strainatate. In decembrie 1921, Iakusev fusese insa, arestat pentru apartenenta la MUCR. Arestarea survenise - a subliniat Djerzinski - dupa o calatorie a lui Iakusev in Suedia, al carei scop real a fost contactarea unui fost capitan "rus alb" (antibolsevic), Artamonov.
Djerzinski a tinut insa sa sublinieze: "Nici la Moscova, nici in strainatate, si nici macar in familie, nimeni nu stie ca Iakusev este arestat de OGPU. Ceea ce este esential pentru viitoarea lui misiune in Rusia, si in strainatate, printre "rusii albi". Asa a debutat operatiunea codificata "Trust" (Trest) de OGPU. In aprilie 1922, Iakusev s-a metamorfozat din agent MURC, in agent al OGPU. Brusc, amplitutidinea actiunilor "clandestine" ale MURC a crescut spectaculos: sabotaje in lant, atentate, luari de ostateci, asasinate contra puterii bolsevice. Despre MURC si Iakusev a inceput sa se vorbeasca insistent in cercurile emigratiei "albe" ruse din Occident. Era momentul indelung asteptat de Djerzinski. Trebuie precizat ca emigratia rusa "alba" se refera la cercurile aristocratice tariste, care in urma loviturii comuniste si a razboiului civil ("albii" contra "rosiilor") emigrasera din Rusia. Cei mai multi "rusi albi" emigrasera intre 1917 si 1923: 900.000 (conform surselor sovietice), 2.000.000 (celor occidentale). "Rusii albi" din Occident socoteau "comunismul" drept o ocupatie straina a Rusiei imperiale, ocupatie prin care elemente alogene - finantate din strainatate - instaurasera dictatura bolsevica, intre 1917 si 1991 (caderea URSS). "Rusii albi" au privit regimul sovietic din aceasta perioada drept un regim strain Rusiei si traditiilor sale culturale si pravoslavnice (ortodoxe), un regim internationalist si anti-crestin. Emigratia alba considera ca misiunea sa era aceea de a cultiva in continuare valorile traditionale ruse de dinainte de 1917, un anumit stil de viata si revenirea la valorile clasice ruse, dupa prabusirea comunismului. Cei mai multi dintre emigrantii rusi albi se considerau "monarhisti". Dar altii, "ne-predeterminati" ("nepredresenti"), credeau ca structura politica a Rusiei viitoare - dupa eliminarea "bolsevicilor" - trebuia sa fie stabilita printr-un plebiscit popular. Cea mai importanta organizatie "anti-bolsevica" - cu sediul la Paris dar cu ramificatii importante in Rusia - era "Uniunea Tuturor Militarilor Rusi" (ROS), care gravita in jurul Baronului, general de Armata in Razboiul Civil, Piotr Wrangel. Organizatia avea drept comandant executiv pe generalul Alexandr Kutepov, care organiza actiunile anti-bolsevice din Rusia. Mai existau alte doua organizatii ale emigratiei albe ruse, "Fratia Adevarului Rus" si "NTS".
Infiltrarea emigratiei ruse
Pe de alta parte, CEKA/NKVD reusise sa penetreze si sa se infiltreze in emigratia alba-rusa. "Albii" care manifestau simpatii pro-sovietice fusesera adunati de Moscova in organizatiii ca "Mladorossi", "Evraziiti" si "Smenovehovti". In 1923, lui Iakusev i se iveste ocazia de a pleca la Paris, de unde OGPU astepta "legitimarea" MURC. A urmat un turneu triumfal. Nimeni nu banuia nimic. Lui Iakusev i s-au oferit 50.000 de voluntari din Rusia, pentru o actiune armata. Prudent, Iakusev a declarat ca "nu sunt inca coapte conditiile pentru confruntari directe, decat poate peste vreo doi, trei ani". Astfel, Iakusev l-a convins pe generalul monarhist Kutepov sa ramana in expectativa ani in sir, pana la "dezvoltarea fortelor interne anti-bolsevice". Adica, a MURC-ului, condus in secret de OGPU. La 7 august 1923, Iakusev a cunoscut clanul monarhist al Baronului Piotr Wrangel. Nu toti cei prezenti insa s-au lasat convinsi de Iakusev. Dupa ce a conferentiat cateva ore, prezentand situatia MURC si "succesele" sale, de Iakusev s-a apropiat generalul Klimovici, fostul director al "Ohranei" (politia secreta tarista) din 1916, devenit apoi seful serviciilor secrete ale "ROS" de la Paris, care l-a intrebat: "Spune-ne , Iakusev. Cum se face ca organizatia dumitale are atatia membri si filiale, desi este clandestina? Si, cu toate acestea, CEKA nu v-a luat inca urma?"
Era o intrebare esentiala, care trebuia pusa de la inceput. Dupa plecarea lui Iakusev, fostul senator Cebisev i-a spus lui Klimovici: "Omul acesta mi se pare periculos. Organizatia lui s-ar putea sa fie o mistificare de OGPU."
La 27 august 1923, Iakusev a fost primit in audienta chiar de Marele Duce Nikolae (fratele fostului tar), care de regula, nu acorda audiente. Dar, sub presiunea emigratiei, l-a primit pe "marele luptator anti-bolsevic" Iakusev. Inainte de a se intoarce in URSS, Iaskusev a semnat chiar un acord de cooperare cu baronul Wrangel. Printre marile succese ale afacerii "Trust" s-au numarat atragerea in Rusia si arestarea lui Sidney Reilly, agentul lui Churchill. Dar, mai ales, atragerea de catre MURC, urmata de arestarea unui anti-bolsevic autentic, de mare anvergura: Boris Savinkov. Acesta a dorit sa vada la fata locului, cum actioneaz MURC. La 29 august 1925, Savinkov a fost arestat la Minsk. Apoi s-a comunicat oficial ca nu suportase detentia si ca s-a "sinucis" aruncandu-se de la o fereastra. La 27 aprilie 1927 OGPU a trecut la arestarea simultana a tuturor membrilor MURC din Rusia, pe care ii avea dealtfel, pe lista. Din acel moment, nimeni n-a mai auzit de "organizatia anti-bolsevica" MURC si nici de Alexandr Iakusev. De parca intrasera in pamant! In 1928 murea baronul Piotr Wrangel. Ultima mare speranta a "rusilor albi". Momeala "organizatiilor anti-comunsite", fabricate de CEKA/OGPU/NKVD, reusise insa sa pacaleasca timp de 5-6 ani Occidentul.
Fata "catolica" a NKVD
Sa ne deplasam acum in Polonia, si nu intamplator. In 1945, seful "Falangei" poloneze - grup de rezistenta ultra-nationalist - Boleslaw Piasecki, a fost arestat in suburbiile Varsoviei de NKVD-ul sovietic, condus de generalul Ivan Serov. NKVD-ul cauta pe atunci sa formeze un "grup catolic" pe care sa se poata bizui in lupta contra Bisericii Catolice din Polonia, ramasa singurul adversar al ocupatiei sovietice. Gen. Ivan Serov avea o experienta "poloneza" la activ: alaturi de Nikita Hrusciov, Serov fusese autorul asasinarii in masa a ofiterilor polonezi de la Katyn si Starobielsk, genocid pus apoi - 50 de ani - in sarcina Germaniei naziste. Pana cand presedintele Eltin a recunoscut faptele.
In 1945, generalul Ivan Serov (NKVD) a avut o lunga discutie cu Boleslav Piasecki, desfasurata intr-o atmosfera de cordialitate prefacuta si amenintari voalate la adresa ultra-nationalistului polonez. La sfarsitul convorbirii, intre Serov si Piasecki s-a incheiat un "pact de colaborare", ultrasecret. Care este si acum in Polonia clasificat drept "secret de interes national".
Piasecki era un personaj carismatic: inalt, brunet, cu ochi albastri, cu maniere de mare boier, si cu un adevarat cult pentru blazoane militare, centiroane si insigne negre. Impreuna cu fosti membri ai ONR (Grupul Radical-National), Piasecki se reconverteste brusc - in urma discutiei cu Serov - in sustinator al cauzei catolice. Piasecki pune bazele unei organizatii catolice noi, "PAX", care pledeaza pentru "salvarea Bisericii catolice poloneze", inchistata zice-se in "conservatorism", pentru apropierea "catolicismului" de asa-zisele "forte progresiste". Printre tinerii care se apropie de Piasecki si "PAX" se afla si Tadeusz Mazowiecki, care va juca ulterior un rol considerabil - alaturi de Bronislaw Geremek - in organizarea si propulsarea sindicatului "Solidaritatea".
Impreuna cu colegii de facultate, Andrej Micewiski si Janusz Zablocki - ultimul, fost condamnat la moarte, luptator dupa 1945 in rezistenta anti-comunista din Polonia, pana in 1947, cand se acorda o amnistie si trece la grupul "PAX" - Tadeusz Mazowiecki debuteaza la saptamanalul social-catolic "Dzisi jutro" ("Astazi si Maine"). Patron al saptamanalului si editurii cu acelasi nume: Boleslaw Piasecki. Ca si in cazul lui Iakusev, nimeni nu avea habar de arestarea lui Piasecki de NKVD, din 1945, si nici de "pactul ultrasecret" semnat de Piasecki cu generalul sovietic Ivan Serov (NKVD).
"Pentru Dumnezeu, dar fara Dumnezeu"
Un singur om din Polonia se opune acestui curs catre "innoirea" catolicismului: Cardinalul Stefan Wyszynski, cel mai aprig contestatar al comunismului si ocupatiei sovietice din Polonia. Primatul polonez isi sporeste articolele prin care combate "raul comunist". Tinerii din "PAX" - prin care si Mazowiecki - dimpotriva: sustin cu ardoare "noul curs" si par obsedati de ideea "asigurarii pacii", lozinca fabricata de NKVD, si intens popularizata de "PAX". In mod ciudat, desi "PAX" nu este partid, prezinta candidati pentru alegerile legislative. Tanarul Mazowiecki scrie, asadar, in presa catolica si este membru "PAX", organizatie fabricata de NKVD. Este impotriva cardinalului Wyszynski, si a "catolicismului" clasic.
Finantata in secret de regimul comunist, organizatia catolica "PAX" etaleaza o cifra de afaceri de cateva miliarde de zloti! Cortina cade insa in 1952. Cand puterea asmute "PAX" asupra episcopilor si a presei catolice, fidele lui Wyszynski. Seful "PAX", Piasecki se raliaza deschis stalinistilor, pe care "Astazi si Maine" ii omagiaza. Piasecki insusi scrie cu mana lui: "Noi acceptam intreaga doctrina socio-economica a marxism-leninismului, si politica dupa model stalinist." La 14 septembrie 1953, ziarele si jurnalele de actualitati din cinematografe il prezinta pe Episcopul Czeslaw Kaczmarek, impreuna cu alti prelati, in boxa acuzatilor. O voce grava anunta in jurnalele de actualitati: "La Tribunalul Militar din Varsovia s-a deschis astazi procesul organizatorilor complotului contra poporului si statului, care spionau la ordinele Vaticanului. Episcopul Kaczmarek, din Kielce, era seful acestui complot." Episcopul Kaczmarek este declarat "dusman al poporului". Se mai afirma si ca in pivnitele catedralei din Kielce s-ar fi gasit arme, grenade si emitatoare radio. Vineri, 26 septembrie 1953, este randul cardinalului Stefan Wyszynski. Seara, dupa ce cardinalul a tinut slujba de Sf. Ana, catre orele 22.30, agentii SB navalesc in locuinta Cardinalului. I se inmaneaza o scrisoare, si este arestat pe loc. Este transportat la o manastire de calugari capucini din Rywald, unde este inchis si pazit de temniceri ai SB.
Doctrina "PAX" a fost declarata in Occident "pentru Dumnezeu dar fara Dumnezeu". In realitate, "PAX" a fost "fata catolica" a NKVD-ului. Alt exemplu ca "disidentii anticomunisti" au fost manipulati de serviciile secrete sovietice.
Momentul adevarului pentru "Bolek"
Lech Walesa alias Bolek Momentul adevarului pentru Lech Walesa a venit in urma loviturii de stat esuate de la Moscova (20 august 1991), cand anumite dosare ale unor "disidenti anti-comunisti" notorii au ajuns in Polonia. Jaroslav Kaczynski (actualul premier polonez), cel care a descoperit dosarul nr. 12.535 al lui Walesa/Bolek - multa vreme un colaborator apropiat al lui Walesa, pe care insa l-a abandonat dupa ce i-a citit dosarul - afirma ca Walesa a fost agent platit al SB (Securitatea poloneza). Kaczynski sustine ca Lech Walesa fusese recrutat de SB in 1976, intr-o perioada cand Walesa era somer. Dupa ce a citit dosarul lui Walesa, Kaczynski a fost tinta mai multor accidente de automobil.
In 1978, Walesa a organizat primul sindicat, "Uniunea Sindicala din Pomerani", pentru care a fost arestat de mai multe ori penru scurt timp, apoi - ciudat - eliberat. Era epoca cand Walesa isi construia - ajutat de SB - imaginea de "disident anticomunist". Dosarul Skubiszewski, publicat de "La Lettre d'Information" arata ca intregul grup din jurul lui Walesa era format din "opozanti de carton". Jan Milewski, secretar de Stat sub presedintia lui Walesa, avea pseudonimul "Francizek", si indicativul de agent 1.TW din 1969. J. Ziolowski, secretar la Cancelaria lui Walesa, avea si el indicativul 1.TW din 12 august 1974. Alt secretar al Cancelariei, Lech Faladysz, purta pseudonimul "Viktor" si indicativele succesive 1.TW, apoi 2.TW din 25 aprilie 1974. Un alt apropiat al lui Walesa, F. Cybula - pseudonim "Franek" - s-a lansat ca informator la Gdansk. Chiar si soferul lui Walesa - Wachowski - era agent SB, si inca de 15 ani!
Jaroslaw Kaczynski s-a dus la presedintele Walesa si i-a spus indignat: "Am descoperit ca Wachowski a lucrat pentru SB si KGB!" Presedintele Walesa i-a raspuns zambind: "In cazul acesta, cred ca va trebui sa-l avansam!"
Agentul Geremek
Alte personaje, deconspirate de Michal Grocki, sunt Bronislaw Geremek - un cunoscut medievalist care a purtat negocierile cu Guvernul polonez in 1980, la Gdansk, incheiate cu semnarea rapida a unei intelegeri care a oficializat "Solidaritatea". Apoi, Geremek a fost negociatorul sef la tratativele cu Guvernul polonez din 1989, care au adus "Solidaritatea" la putere. A fost parlamentar, ministru de Externe intre 1997 si 2000. Iar acum este parlamentar european. Geremek a devenit agent SB inca din 1960, si a avut contacte multiple cu organizatia terorista "Armata Rosie" din Germania.
Geremek a fost secondat la aceste tratative de Tadeusz Mazowiecki, pe care l-am intalnit la grupul "catolic" PAX, format de gen. Serov si NKVD. Datorita conexiunilor secrete cu SB, "Solidatitatea" ajunsese in perioada 1980-1981 sa numere aproape 9 milioane de membri. O patrime din populatia Poloniei! Cei mai multi, membri de partid. Si 40 de membri din C.C. al Partidului Unit Polonez. Dupa tratativele cu Guvernul din 1989, Tadeusz Mazowiecki a devenit prim-ministru al Poloniei. Iar in 1990, Walesa/ Bolek - un modest electrician, cu scoala profesionala - ajungea presedinte al Poloniei. In 1983 i se decernase Premiul Nobel pentru Pace. Deconspirarea din cartile publicate de Grocki, Kaczynski si Macierewicz i-a dat o lovitura grea lui "Bolek". O instanta judecatoreasca - care aplica legea lustratiei - solicitata chiar de Walesa, a declarat ca "presedintele nu a cooperat cu SB". Dar polonezii nu s-au mai lasat inselati din nou, si Walesa/Bolek a pierdut alegerile prezidentiale din 1995. In 2000, "Bolek" a recidivat. Rezultatul, un dezastru: doar 1% din voturi! Era "disidentilor" anticomunisti, in mod evident trecuse. Lumea se desteptase! "Turst", "PAX" sau "Solidaritatea" s-au desfasurat la alt etaj al Securitatii decat cel violent. La nivelul operatiunilor de "influenta". Acesti agenti de influenta au fost, de fapt, marii colaboratori ai Securitatii comuniste.