"Comunismul e inca prezent in rock!"

Cunoscutul chitarist Adi Manolovici va incepe vineri un turneu in care va promova albumul intitulat "Seven", ce a starnit reactii extrem de favorabile in critica de specialitate. Adi Manolovici si trupa sa "Syndikate" vor concerta in zeci de orase din toata tara, intr-un turneu promovat de "Bergenbier": Bucuresti (20 octombrie), Deva (24 octombrie), Timisoara (25 octombrie), Sibiu (26 octombrie), Buzau (2 noiembrie), Campina (3 noiembrie), Iasi (7 noiembrie), Cluj (9 noiembrie), Satu Mare (10 noiembrie), Baia Mare (11 noiembrie), Bistrita (12 noiembrie), Bucuresti (14 si 17 noiembrie), Constanta (18 noiembrie), Bucuresti (22 si 24 noiembrie). Albumul "Seven" a fost lansat in luna decembrie a anului trecut, insa, asa cum ne-a spus chiar Adi Manolovici, din cauza lipsei de finantare el nu a putut fi promovat pana in prezent. Adi Manolovici a acordat ziarului ZIUA un interviu in care vorbeste despre problemele cu care se confrunta rockul romanesc, dar si despre activitatea sa din prezent si planurile de viitor.
Adi, de ce nu se mai canta rock?
Nu se mai canta rock, in general, nu numai la noi. Perioada rock-ului a fost in anii '70-'80. Nepromovandu-se rock in afara, probabil ca nici la noi nu a mai fost promovat. Nu mai este agreata muzica rock in SUA, iar o repercusiune a acestui fapt este lipsa pe piata muzicala a fenomenului rock. In Romania, insa, s-a sarit o etapa din istoria rock. La noi ar fi trebuit ca prezenta acestui fenomen sa fie inca accentuata pe piata. Pentru ca in perioada Ceausescu cand muzica rock se promova in afara, la noi era interzisa. Cand a venit decembrie '89 au aparut formatii de tip Nirvana care promovau un alt gen, un fel de country cu distors. Sunt niste etape in muzica pe care noi le-am sarit. La noi in scoala nu se vorbeste despre muzica rock, desi aceasta se studiaza in strainatate. Afara sunt scoli si facultati acreditate care formeaza instrumentisti de rock. La noi nu exista. Dupa revolutie toate radiourile au difuzat numai dance, tehno sau rap. Pentru ca e foarte usor de facut, de fapt o compune computerul. Nu exista instrumente sau instrumentisti. Totul este virtual. Totul este fals. In schimb, pentru rock, cand la TVR a fost o emisiune de mare succes, "Taverna", au facut unii tot posibilul pentru a o desfiinta...
Revenind, public de rock exista inca...
Sigur ca da. Dar nu se pune accent pe acest gen. Publicul nu mai e specializat. Se poate spune ca ii place ceva din rock la un moment dat. Ca un hit, de pilda. Pentru ca i-a placut o anumita melodie, candva, se duce la un concert cu acea trupa. Dar nu e un public dedicat. Pentru ca rockul nu-i atat de comercial. Nu produce bani atat de repede ca dance-ul, sau manelele. Casele de discuri se confrunta si ele, unele, cu mari greutati financiare, pentru ca era computerizarii permite ca multe piese "usoare" sa se produca home-recording. Asa ca si casele de discuri prefera muzica mai radio-frendly. De pilda, am fost sa vad un concert de-al lui Joe Satriani la Budapesta, pentru ca la noi nu s-a putut, nici un impresar nu s-a implicat, desi chitaristul a fost de trei ori in Europa. A fost ceva senzational, chiar are dreptate ca si-a intitulat albumul "Supercolossal". De ce un instrumentist ca Satriani nu se "vinde" la noi?! Pentru ca nu mai exista cultura rock, iar cultura rock nu mai exista pentru ca n-a mai fost promovata. Acesta-i deja un cerc vicios!
Adi, ce este rockul?
Publicul nu a inteles ce inseamna rockul si implicit acest curent a supravietuit prin foarte putini oameni. Underground. Cum spuneam, la lumina apar doar Bamby, Candy, Heaven etc. Rock inseamna sa fii liber, or la noi nu esti liber. La noi depinzi de foarte multe lucruri. Comunismul e inca prezent in rock. Daca mergi pe strada purtand plete lumea inca se mai uita dupa tine ca la un ciudat. Daca asculti muzica rock, "lumea buna" spune imediat ca esti satanist. Desi satanism exista in orice cultura, in orice tip de arta, in muzica, ca si in literatura, si-n pictura etc. Evident ca exista si-n rock. Nu face nimeni un secret. Dar asta nu inseamna ca intreg rockul este satanic. Dimpotriva. Exista compozitii dumnezeiesc de frumoase...
Despre tine se stie ca te afli la un nivel foarte ridicat, profesional vorbind...
Niciodata nu esti la cel mai inalt nivel. Nu suntem desavarsiti. Nu poti spune: gata, stiu totul! In muzica exista o continua lupta. Este bine sa tot cauti sa te desavarsesti ca instrumentist. La fel cum este important sa o faci ca artist, creator etc. Iar desavarsirea nu poate fi totala pentru ca apar curente, metode noi. Trebuie sa ai acces la informatii permanent, sa afli mereu ce este nou. Este bine intai sa devii un instrumentist foarte valoros. Trebuie sa studiezi foarte mult.
Esti si un foarte bun profesor de chitara...
Am foarte multi elevi, deosebit de talentati. Multi au ajuns in trupe cunoscute precum "Vita de Vie", "El Negro", "R.U.S.T.", "Amicii" etc. Altii le urmeaza, precum "X-plod". Am satisfactia ca unii au ajuns in top, iar altii le vor urma. Fiecare dintre acesti chitaristi canta ce-i place. Eu nu le-am impus nimic, dimpotriva, i-am lasat sa-si dezvolte imaginatia, sa dea frau liber creatiei. Din acest motiv acum sunt foarte buni si apreciati, fiecare cu stilul sau, fiecare cu ego-ul sau.
In ultima perioada ti s-a parut ca sunt din ce in ce mai multi copii si tineri care doresc sa invete sa cante la chitara?
Nivelul este constant. Nu mi s-a parut ca vin mai multi elevi. Exista insa un interes mai mare din partea copiilor care vor rock. Asta imi spune ca mare parte din "vina" o au parintii. Ce asculta acasa parintii, asta vor si copiii.
Am inteles ca doresti sa organizezi un concurs...
Da. Chiar vreau sa fac un "Chitarfest". Este un turneu gen "open" care se va desfasura pe categorii de varsta si care mi-ar placea sa devina anual. Un concurs dotat cu premii. Depinde insa desigur si de sponsori. As vrea ca premiile sa fie cat mai valoroase. Cu cat vor fi mai valoroase cu atat va fi mai bine. Mizez pe Laurentiu Cazan in juriu, dar si pe alti cativa prieteni artisti valorosi. Si aici vreau sa punctez inca ceva... Sunt foarte multi chitaristi buni in Romania, dar foarte putini cu atitudine. Eu sunt dintre cei cu atitudine, eu am vrut sa fac ceva ce imi place, nu ce mi-a dictat producatorul. Am cantat cu foarte multi artisti mari: Paula Seling, Laurentiu Cazan, Mircea Rusu, Sfinx Experience. Ideea de fericire nu consta insa in bani. Daca voi canta cu o anumita formatie, poate voi castiga mult mai mult, dar poate nu ma voi simti liber.
Multi te compara cu Steve Vai sau Joe Satriani...
De asta sunt poate mai diferit. Eu nu sunt nici Steve Vai nici Joe Satriani. Ii apreciez foarte mult, dar nu vreau sa fiu ca nimeni. Eu vreau sa fiu Adi Manolovici.

---

Despre autor: