Ziaristii si conceptia lor despre lume. Filosofia celor care informeaza oamenii. Raspunsurile vin din cercetarea sociologica realizata in premiera printre oamenii de presa din Romania.

""Descrieti valorile in care crede cineva si ati aflat ce fel de om este acela."" Lucrurile par a fi de acelasi tip cand e vorba despre persoanele colective sau morale (Radclife-Brown), precum ""politicienii"", ""jurnalistii"", ""medicii"", ""profesorii"", ""tatii"", ""tinerii"" sau ""batranii"", ""mamele"" si asa mai departe pana se epuizeaza tipurile de persoane morale din care se compune o colectivitate numita popor, ori o ""societate"". Acestea nu sunt pur si simplu categorii ori segmente de populatie, ci totodata formatiuni mentale, psiho-morale, cristalizate in jurul unor tipare de traire, in jurul unor convingeri si valori care imprima celor ce le impartasesc acelasi tip de atitudini, aceleasi orientari, reactii etc. in viata zilnica. O atare particularitate ingaduie cuiva sa spuna: ""se poarta ca un tata"" ori ""se poarta de parca ar fi medic"" etc. Valorile si ideile axiale impartasite de cei ce sunt primii ""comunicatori"" ai unei culturi, jurnalistii, sunt cele care ""fac"" discursul lor si deopotriva ""judecatile lor"". Ei pot sa creada in elite organice sau nu, se pot nelinisti in legatura cu profilul elitelor care guverneaza popoarele si lumea, afirma ori tagaduiesc interventia providentei in istorie, remarca fata schimonosita de viclenie si coruptie a guvernarilor ori, din contra, se arata increzatori in guverne etc., totul in functie de ideile in care cred, de sentimentele pe care le nutresc, de convingerile pe care si le-au format in familie, in scoala, in mediul jurnalistic in care se misca uneori ziua si noaptea si, fara de indoiala, in functie de examenul faptelor la care sunt supuse continuu judecatile lor. Jurnalistul petrece cel mai mult printre cei necajiti, el este primul alergator la o veste, este primul care ajunge la locul unei intaplari demna de a fi vestita si povestita etc.; el este insa si cel mai abil sa imbine si sa combine informatiile dupa cum crede ori dupa cum i se cere, daca slabiciunile ajung sa-i inece vocatia. El are uneori intuitia staturii unui popor la o clipa a istoriei sale fiindca ""petrece cel mai mult cu poporul"". Jurnalistul, ca cel dintai marturisitor al starii popoarelor, poate sa depuna marturii asupra caracterologiei elitelor caci nimeni mai mult decat el n-ar putea sa se faca ecoul minunatului adagio al marelui filozof crestin Petre Tutea: ""intre Dumnezeu si poporul meu"". Intre Dumnezeu si poporul sau, jurnalistul imparte binecuvantarile cuvantului cinstit sau blestemele minciunilor staruitor ticluite, dupa valorile pe care le impartaseste, dupa caracter si inteligenta, dupa ideile in care crede, dupa cat de impietrita ori despietrita ii este inima. Sondajul executat de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala asupra jurnalistilor din Romania a cuprins si intrebari referitoare la ideile in care cred acestia, idei despre guvernare, despre sensul si insemnatatea popoarelor in istorie, despre interventia proniatoare a lui Dumnezeu in jocul istoriei, despre principiile cu ajutorul carora elitele inteleg sa-si guverneze popoarele etc. Cum isi reprezinta jurnalistul roman raportul dintre elite si popoare, raportul elitelor cu istoria, viata popoarelor, relatia elitelor cu divinitatea? Asemenea reprezentari si credinte indica ideile definitorii pentru tipul de discurs pe care il vor practica si pentru strategia pe care o vor adopta atunci cand se afla in cautarea raspunsului la intrebarile cu care incercuiesc un eveniment ori altul ca sa-i afle intelesurile. Una dintre ideile bazale ale omului este aceea referitoare la cum anume inteleg elitele sa guverneze popoarele. O proportie insemnata dintre jurnalistii romani, si anume 56%, crede ca ""elitele guverneaza popoarele prin viclenie si coruptie"" si doar 32% dintre acestia se declara in dezacord cu o atare afirmatie.

Sociologul italian Vilfredo Pareto identifica in istoria societatilor omenesti doua tipuri de elite in functie de optiunea pentru unul sau altul dintre principiile directoare ale actului guvernarii: ""elite vulpi"", cele care folosesc viclenia si coruptia ca principii inspiratoare in actul guvernarii si ""elite lei"" al caror principiu inspirator in actul guvernarii este frica, o atare elita etaland o preferinta severa spre o guvernare cu ""mana forte"". Datele sondajului CURS arata ca jurnalistii romani cred, intr-o proportie semnificativa, ca guvernarea lumii moderne se deruleaza mai degraba in stilul ""elitelor vulpi"".

Raspunsul la intrebarea complementara, anume daca ""elitele guverneaza prin harul lui Dumnezeu si prin vointa poporului"", face inca mai raspicat profilul ideilor axiale impartasite de jurnalistii romani: 80% dintre acestia nu cred in ideea ca ""elitele guverneaza prin harul lui Dumnezeu si prin vointa poporului"". Doar 8% dintre acestia se declara de acord cu o astfel de afirmatie. O atare convingere decurge, evident, din filozofia dreptului natural si ea arata acolo si la cei care-o impartasesc o incredere in ""dreapta ratiune"". Profilul intelectual al jurnalistului roman este, iata, radical distantat de profilul spiritual al intelectualului care a predominat scena Europei pana tarziu, in perioada interbelica, interval in care un jurnalist de talia lui Nae Ionescu opera o distinctie clara intre elitele organice, cu o inalta moralitate, si elitele false, lipsite de credinta in Dumnezeu si de respect fata de popoarele peste care superfeteaza. Acest realism crud al jurnalistului de azi referitor la profilul elitelor care guverneaza lumea si popoare aminteste teoria lui Constantin Radulescu Motru in vederile caruia evolutia moderna a condus catre o degradare continua a moralitatii elitelor rasaritene pana la triumful politicianismului, prezentat drept maladia sociala cea mai grava a societatilor din aceasta parte de Europa. Cauza principala a acestei degradari este ruptura clasei politice de popoare, imitatia Occidentului si deci optiunea spre strategia formelor fara fond ca metoda si cale de modernizare sociala rapida si lipsita astfel de orice consistenta.

In mod cat se poate de interesant, jurnalistul roman sesizeaza lipsa de vigoare a elitelor in lumea moderna, latura atestata de raspunsul la intrebarea daca ""elitele guverneaza cu ajutorul fortei si prin frica"". 61% dintre jurnalisti se declara in dezacord cu o atare afirmatie, ceea ce arata ca, in viziunea lor, elitele actuale nu au profilul ""elitelor lei"" din tipologia lui Pareto, incat reprezentarea despre elite, care pare sa predomine in convingerile jurnalistilor, este aceea ca elitele guverneaza mai degraba prin coruptie decat prin forta si frica. Pe de alta parte, idea ca ""dreptul guverneaza popoarele"" ni-i arata pe jurnalisti polarizati: numai 33% dintre ei sunt de acord cu o atare idee (o impartasesc) si 51% o resping, se declara in dezacord cu o atare afirmatie.

Una dintre ideile axiale referitoare la sensul istoriei si deci la reprezentarile pe care jurnalistii romani le imbratiseaza referitor la o atare chestiune razbate din afirmatia ca ""Dumnezeu nu se amesteca in mersul istoriei"". In legatura cu aceasta idee axiala jurnalistii romani sunt inca mai puternic polarizati: 39% dintre ei cred intr-o atare afirmatie, dar 40% o resping aratandu-se mai degraba convinsi de complementara ei si anume de ideea ca ""Dumnezeu intervine proniator in istorie"". Faptul ca jurnalistii se distribuie dupa o curba bimodala, cu doua ""varfuri"" nu cu unul singur, arata ca presa romaneasca este impartita intre ""religiosi"", pe de-o parte, si ""secularisti"", pe de alta, este adevarat la proportii diferite decat populatia insasi care se distribuie mai degraba dupa o curba in forma de ""I"" la aceasta, ponderea ""religiosilor"" fiind in populatie de peste 90%, asa cum o arata barometrele de opinie dedicate unei atari chestiuni.

Acord - 40% (40% audio-vizual; 41% presa tiparita)
Dezacord - 39% (41% audio-vizual; 38% presa tiparita)
NS/NR - 21% (20% audio-vizual; 21% presa tiparita)

Ponderea ""religiosilor"" in categoria jurnalistilor este atestata de raspunsurile la intrebarea referitoare la interventia proniatoarte a lui Dumnezeu in istorie: 44% dintre jurnalisti se declara in dezacord cu afirmatia ca ""istoria ofera dovezi ale interventiei proniatoare permanente a lui Dumnezeu in istorie"" si numai 29% admit o atare afirmatie. Polarizarea celor doua grupuri, ""religiosii"", de-o parte, si ""secularistii"" de alta, este iata confirmata si prin aderarea declarata la una dintre ideile axiale ale filozofiei istoriei, idee care a polarizat lumea intelectuala pe toata epoca modernitatii conducand la una dintre cele mai teribile dezarticulatii ale societatii si culturii europene moderne, cu efecte inca insuficient cercetate. Prezentam datele complete in graficul de mai jos din care se poate sesiza si ponderea foarte mare a celor care n-au raspuns la aceasta intrebare si care compun ei insisi un profil distinct, pe acela al ""indiferentilor"", ei insisi fiind o creatie a aceluiasi curent secularizant care a coplesit scena Europei pe toata durata modernitatii tarzii.

Acord - 29% (31% audio-vizual; 27% presa tiparita)
Dezacord - 44% (40% audio-vizual; 47% presa tiparita)
NS/NR - 27% (29% audio-vizual; 26% presa tiparita)

Citeste si:

O alta idee axiala definitorie, pentru profilul intelectual si axiologic al jurnalistului roman, se refera la binomul ""democratie-popor"". Acest binom a dezarticulat si el lumea intelectuala intre cei care pun democratia mai presus de popor si cei care pun poporul mai presus de democratie, atribuind acesteia mai degraba intelesul unei metode de guvernare decat al unui scop situat deasupra popoarelor ca in conceptia ""triumfalistului"" Fukuiama. Unii au fost etichetati fie ""populisti"", fie ""realisti"", ceilalti au fost etichetati ""triumfalisti"" datorita convingerii pe care au imbratisat-o dupa 1989 referitoare la ""triumful"" democratiei universale si deci la ""sfarsitul istoriei"" si al erei popoarelor si natiunilor.

Profilul jurnalistului roman este mai degraba unul ""realist"" sau ""poporanist"", cum ar spune Stere, caci, asa cum reiese din graficul de mai jos, 65% dintre jurnalistii anchetati resping afirmatia ca ""democratia este mai importanta decat poporul"" si doar 20% dintre acestia sunt de acord, se leagana inca, altfel spus, in leaganul filozofiei triumfaliste. Aceasta polarizare asimetrica arata, pe de-o parte, ca jurnalistul roman nu s-a rupt cu totul de marile entitati si categorii de gandire - popor, istorie, pronie divina etc. - categorii care in viziunea geopoliticianului austriac Jordis von Lohausen sunt singurul garant al succesului istoric al ""stapanitorilor de po-poare"". Puterea politica are sanse, sustine acesta, ""daca stapanitorii gandesc nu in categorii efemere, ci in imagini milenare"". Asemenea categorii si imagini sunt spatiul, limba, etnosul, resursele etc. ""Secretul puterii: a gandi in asemenea categorii si imagini.""

Acord - 20% (20% audio-vizual; 19% presa tiparita)
Dezacord - 65% (63% audio-vizual; 66% presa tiparita)
NS/NR - 15% (17% audio-vizual; 15% presa tiparita)

Ideea ca poporul este totodata si o categorie de gandire cu functie de orientare in judecatile speciale ca si in cele obisnuite este impartasita de 47% dintre jurnalisti si respinsa de 31% dintre acestia, asa cum reiese din graficul de mai jos. Celebra afirmatie a lui Siomion Barnutiu, ""tineti cu poporul de vreti sa nu rataciti"" este imbratisata de numai 47% dintre jurnalistii romani, ceea ce arata ca doar jumatate dintre acestia ar fi consimtit la filozofia juridica a marilor ardeleni de care se leaga ascensiunea Romaniei moderne si afirmarea statalitatii la romani. Toti cei 31% dintre jurnalistii actuali ar fi lipsit din miezul acelor evenimente pentru simplul motiv ca n-ar fi crezut in spiritul care le-au animat.

Acord - 47% (48% audio-vizual; 47% presa tiparita)
Dezacord - 31% (28% audio-vizual; 32% presa tiparita)
NS/NR - 22% (25% audio-vizual; 21% presa tiparita)

Insa un stat nu se poate afirma si nici nu poate razbate in istorie daca s-ar situa in afara si deasupra popoarelor. Din acest punct de vedere, respingerea afirmatiei lui Simion Barnutiu de un segment de 31% dintre jurnalistii romani este un fenomen mai alarmant decat inundatiile devastatoare din aceasta vara si tot atat de grav ca si reforma oligarhica din ultimii 16 ani. Iata graficul cu partea lui de speranta si cu partea lui de ingrijorare stratificata prin cei 31% care se declara in dezacord cu marele ardelean si prin cei 22% total indiferenti la ideea axiala a celui care a gandit pentru romani mai inainte chiar de a se ingrijora pentru trecatoarea lui viata. Iar Simion Barnutiu a fost unul dintre marii jurnalisti ai epocii moderne, format la scoala dreptului istoric in care a crezut toata Europa Centrala ca intr-un crez de insemnatate cruciala pentru bunul mers al vietii colective si individuale.

Acord - 33% (36% audio-vizual; 31% presa tiparita)
Dezacord - 51% (47% audio-vizual; 54% presa tiparita)
NS/NR - 16% (17% audio-vizual; 15% presa tiparita)

DREPTURI, RELATII DE MUNCA, SINDICATE