"Odrasla livezilor"

Pamant roditor a avut tara asta! Loc daruit cu de toate - bogatia campului, mierea viilor si poamele livezilor! Un vestit cofetar de prin secolul XIX, Emil Frederic, care a colindat lumea intreaga si s-a pripasit pe aceste meleaguri, lucrand pentru Casa Capsa, scria despre roadele pamantului valah: "Prin cate tari am umblat, nicaieri n-am gasit bogatie de fructe si asa variate ca la noi. Avem aici variatiuni de fructe de care nici nu se stie in alte tari, cu care sa-ti dezmierzi cerul gurii." Cat de adevarate ne suna vorbele lui, cand vedem atata belsug de fructe in piata! Toamna asta ne rasfata! Nici nu stii ce sa alegi! Dar printre toate, cele multe, troneaza pe tarabe pruna cea brumarie, aceasta "odrasla a livezilor noastre", cum o numea Pastorel Teodoreanu, trupesa ca fetele de maritat. Buna e sa musti din ea, asa carnoasa si zemoasa! Dar parca mai buna-i dulceata ei intr-o prajitura cu aluat! Sau poate clasicul magiun de iarna! Ori pistilul de prun, de care ne aduce aminte I.A. Basarabescu, asa cum il manca el pe la 1890, "taiat in bucati lunguiete si colturoase, care pastra pe el o pudra alburie... ce dadea fetei negricioase a pastei de prune o infatisare de suliman." Ca sa nu mai vorbim de tuica cu care incepe orice masa cu adevarat romaneasca. Caci, dupa cum decreta si Pastorel, "tuica, asa cum o fac oltenii sau muntenii, e o bautura eminamente nationala.

---

Despre autor: