Festivalul de film de la Roma, editia I

Impunatorul complex arhitectonic "Auditorium Parco della Musica" din Roma, destinat in general concertelor, s-a metamorfozat pentru noua zile (pana pe 21 octombrie) intr-o gigantica sala universala de cinematograf. Se desfasoara aici prima editie a Festivalului international de film din Capitala Italiei.
Sustinuta cu ardoare de primarul Walter Veltroni, pasionat cinefil, initiativa s-a aflat sub semnul unor aprinse polemici cu prestigiosul Festival de la Venetia. Reprezentantii acestuia din urma au considerat ca festivalul roman face o concurenta "neloiala" celui venetian. Temerile erau sustinute de dificultatile logistice din ce in ce mai evidente cu care se confrunta evenimentul venetian in ultimii ani, mai ales din cauza deciziei fostului guvern Berlusconi de a diminua in mod drastic fondurile dedicate culturii. Insa initiatorii si partizanii festivalului roman au explicat ca - pe langa dorinta lor de a onora cea de-a saptea arta chiar in orasul cadru al peliculei "La dolce vita" - finantarea evenimentului a fost acoperita exclusiv din sponsorizari particulare, neatentand astfel la fondurile de stat destinate Venetiei.
Viata ca spectacol al ororii
Festivalul de film de la Roma a fost inaugurat de pelicula "Fur" ("Blanuri"), in viziunea regizorala a lui Steven Shainberg. E povestea vietii si a creatiei excentricei fotografe new-yorkeze Diane Arbus.
In spiritul sensibilitatii unui Karl Rosenkrantz, revelata in 1857 de revolutionara sa opera "Estetica uratului", Arbus - interpretata de Nicole Kidman - a interpretat diformitatea, moartea si oribilul. Reusind sa schimbe pentru totdeauna (in aceeasi perioada in care Fellini, Warhol si Arrabal incercau sa "socializeze" imaginarul colectiv) istoria artei fotografice si a sensibilitatii imagistice mondiale: intr-un cuvant deviind, la randul sau, conceptia despre frumusete.
Filmul suprarealist, incercand parca sa redea invizibilul, tandru si crud totodata, este inspirat de biografia romantata scrisa de Patricia Bosworth. Provenind dintr-o familie de blanari, Arbus se revolta impotriva confortului unei vieti burgheze, defulandu-si frustrarile printr-o atractie irezistibila fata de tot ceea ce oripileaza ochiul, traind experienta (si reprezentandu-le ulterior) unor viziuni imposibile. Precum monstrii care devin subiectul favorit al artei sale: pitici, uriasi, hirsuti sau artisti de circ. Caci viziunea diformitatii, a aspectelor celor mai teribile ale creatiei divine, pare a fi, pentru originala fotografa, atat motorul predilect al pulsiunilor erotice, cat si un mod de a lua in deradere prejudecatile mic-burgheze si inocenta insasi. Fotografiile sale reveleaza intr-un mod scrutator excentricitatea maxima si bolile mintale - de obicei insondabile - ale fiecarui subiect. Intr-un cuvant, monstrii, adevarurile de nemarturisit care se ascund in fiecare persoana, in spatele valurilor convenientelor culturale si sociale. "Fur" prezinta tocmai aceasta continua explorare a necunoscutului, aspectele tainice ale psyche-ului fiecarei persoane, contradictiile sufletului uman. Precum si, in stilul efectului "Doctor Jackyll si Mister Hyde" sau al arhicunoscutului basm "Frumoasa si Bestia", iubirea pasionala dintre Arbus si artistul-monstru hirsut. Iubirea pentru care fotografa isi abandoneaza sotul si copiii este insa, mai degraba, povestea unei indragostiri a artistei de sine insasi, o revelatie a adevarului sau interior. Intrucat, odata cu parasirea hatisului unei existente domestice, Diane Arbus se elibereaza de stramtele inhibitii impuse de mediul familial si social. "Fur" este insa mai mult decat o biografie, imaginarul jucand un rol semnificativ. "Am dorit - dupa cum se confeseaza regizorul Steven Shainberg, tanar cineast new-yorkez (autor, de asemenea, al peliculelor "Hit me" si "Secretary") - sa povestesc universul lui Arbus urmand, insa, propria-mi conceptie estetica. Imi place capacitatea fotografei de a intui frumusete acolo unde toti vad numai monstruozitate". Sau, adaugam noi, dezgust.
In "Fur", precum in arta Dianei Arbus, in tulburatoare ritmuri ale muzicii jazz si ale imaginilor apartinand artistei considerate ochiul vizionar al secolului XIX, viata este un spectacol al ororii, posibil panaceu pentru spleenul existential. De sorginte burgheza si nu numai.
Alte amanunte despre prima editie a festivalului roman - intr-o corespondenta viitoare.

---

Despre autor: