Aproape 5000 de iubitori ai Thaliei au mers sa vada editia a XII-a a Festivalului National de Teatru Clasic de la Arad ce s-a incheiat duminica, 14 octombrie 2006. Vestit in fiecare seara de paji muzicanti cu trompete, cu un companion arlechin ce fac
Aproape 5000 de iubitori ai Thaliei au mers sa vada editia a XII-a a Festivalului National de Teatru Clasic de la Arad ce s-a incheiat duminica, 14 octombrie 2006. Vestit in fiecare seara de paji muzicanti cu trompete, cu un companion arlechin ce facea legatura intre sala si scena, festivalul a reunit 6 trupe din Bucuresti (Odeon si Teatrul de Comedie), Targoviste, Braila, Craiova, Arad si Pecs (Ungaria). Am putut vedea doua spectacole de Euripide, Medeea si Bacantele, alte doua de Shakespeare, Cymbeline si Visul unei nopti de vara, puneri in scena dupa Revizorul lui Gogol si Stella de Goethe, dar si un text ce abordeaza teme ce vin din Grecia antica si se opresc la cruzimile si suferintele omului contemporan, Iubirea Fedrei de Sarah Kane. Diminetile festivalului au fost dedicate unor "workshop-uri", ce i-au avut drept invitati pe Dan Puric si Ip Wischin de la Teatrul Pygmalion din Viena. Intr-o intalnire de cateva ceasuri cu actorii Teatrului Clasic "Ioan Slavici" din Arad, cu scriitori, critici de teatru si studenti, Dan Puric a dialogat despre felul in care prin miscare, gest, pantomima, limbajul trupului, teatru ce nu se bazeaza in primul rand pe cuvant, putem sa redobandim ingenuitatea jocului si, astfel, sa curatam mintea actorului de sabloane de discurs teatral, sabloane de gandire, de expresivitate. Prin aceasta intalnire, ce a avut nerv, contradictii si sustinatori vehementi ai teatrului-cuvant si ai metodelor lui Constantin Stanislavsky, Dan Puric s-a obligat publicului aradean sa revina in editia viitoare a Festivalului cu exercitii ce folosesc alfabetul pantomimei insotite de exercitii de scriere creativa in urma carora sa poata oferi un spectacol special. Ip Wischin, actor vienez preocupat de teatrul ca gest, a exemplificat, intr-o dezbatere interactiva, posibilitatea de a juca autentic gandacul din Metamorfozele lui Kafka, nuvela dramatizata, de altfel, de actor la Teatrul Pygmalion din Viena, unde a interpretat cunoscutul personaj al lui Kafka, Gregor Samsa. Un show de neuitat, in care s-a dovedit, a cata oara, ca poezia si spiritul nu mor si nici nu se predau vremurilor secularizate in care traim, au oferit Ion Caramitru si Johnny Raducanu in spectacolul "Dialoguri si fantezii in jazz", cu un recital poetic ce i-a adus mai aproape de sufletul spectatorilor pe Eminescu, Nichita si Arghezi. Vedetele Festivalului coordonat artistic de Ion Parhon si managerial de regizorul Laurian Oniga, directorul teatrului aradean, au fost recentele premiere "Revizorul" de Gogol, in regia lui Horatiu Malaele, si "Iubirea Fedrei" de Sarah Kane, in regia lui Mihai Maniutiu. Spectacolul dupa textul lui Gogol, Revizorul, intr-o distributie ce isi va avea cu siguranta fanii ei, ne propune redescoperirea unui mare actor, George Mihaita, cu al sau Primar, Anton Antonovici, memorabil, intruchipand parca toate mastile urate si rele ale functionarilor mici si mari de pe la noi. Cu trupa de la Teatrul de Comedie, Horatiu Malaele deseneaza o lume tragic-comica dupa chipul si asemanarea unor personaje supradimensionate de lasitate si abjectie. Mihai Maniutiu a scos din amorteala teatrul si functionarii publici din Arad cu textul dur scris de Sarah Kane. Aproape de a fi interzis ori cenzurat, "Iubirea Fedrei" este, dupa opiniile specialistilor, dar si dupa reactia publicului, unul dintre cele mai reusite spectacole semnate in ultimii ani de Maniutiu, o demonstratie geometrica despre maririle si decaderile tragediilor de zi cu zi, care, nu o spun numai zeii, n-au cum sa nu ne atinga!
Despre autor:
