Theodor Stolojan a demisionat de la Cotroceni. E un fapt care limpezeste situatia domniei sale, pana acum mai mult decat ambigua, cu insemnate pagube nu numai pentru imaginea sa de politician serios, dar si pentru imaginea de echidistanta a lui Traian Basescu. E in acelasi timp un fapt care dovedeste ca Theodor Stolojan a capatat incredere in Proiectul de la Pitesti si, ca prin urmare, va merge pana la capat in campania declansata impreuna cu ceilalti rebeli. Intamplarea de luni seara ar trebui sa sporeasca ingrijorarile actualei conduceri a PNL si, mai ales, s-o indemne la masuri rapide si radicale, altele decat cele de rutina, cum ar fi primirea de telegrame de adeziune de la filiale. Tot luni, conducerea PNL a anuntat si una din masurile mai aparte de contracarare a cruciadei celor cinci. Membrilor PNL li s-a lansat avertismentul ca vor fi exclusi din partid daca se vor alia la Grupul de initiativa. Pe termen scurt, poate ca decizia va avea o anume eficienta. Pe termen lung si chiar pe termen mediu, e dezastruoasa. Intr-un partid, chiar si intr-unul comunist, solidaritatea cu liderii de la Centru e o chestiune de optiune personala. Sigur, si intr-un partid democratic, nu numai intr-unul totalitar, solidaritatea asta poate fi impusa. Ce temeiuri se pot gasi insa intr-o solidaritate din frica sau din oportunism? Nu era, oare, mai normal ca actuala conducere a PNL sa declare ca fiecare membru e liber sa aleaga intre conducerea aleasa statutar si Grupul de initiativa? S-ar fi limpezit apele. Si chiar daca PNL ar fi ramas doar cu cateva sute de membri, forta convingerii interioare ar fi fost infinit mai mare decat forta constrangerii. Dar nu numai atat. Procedand astfel, conducerea PNL a mai comis si aceste greseli:
a) a confirmat acuzatiile aduse lui Theodor Stolojan ca membrii asculta de echipa de la Centru de teama;
b) au adancit impresia ca minimalizarea momentului Pitesti a fost o comedie. In realitate conducerea se teme de Grupul de initiativa.
Decizia stranie luata de actuala conducere a PNL tradeaza un lucru mult mai grav: partidul functioneaza pe pilot automat.
Asa cum am mai scris, talentul indiscutabil al lui Traian Basescu izvoraste dintr-o cunoastere cinica a slabiciunilor adversarului. Ca orice politician fara scrupule, Traian Basescu ia in calcul automat interesul care sta la temelia oricarei actiuni. Nimic nu-l da peste cap pe Traian Basescu decat actiunea intemeiata pe convingere. Si nimic nu-i convine mai mult decat actiunea avand in spate un interes. Sub acest semn, el a sesizat slabiciunea fundamentala a gruparii Tariceanu: interesul de a ramane la putere cat mai mult si cu orice pret. Chiar si cu pretul lichidarii PNL. Fie si la o simpla privire se poate sesiza ca gruparea Tariceanu se da de ceasul mortii ca sa mai prelungeasca cu o zi, doua sederea la putere. Intuind aceasta slabiciune Traian Basescu a adoptat o tactica pe care am putea-o compara cu cea a loviturilor cu saculeti de nisip administrate pe vremuri condamnatilor. Desi nu se vede nici o lovitura, peste un timp barbatul, aparent sanatos, se prabuseste, cu organele interne rupte. Desi putea pana acum, Traian Basescu n-a dat guvernului lovitura fatala. A preferat sa-i administreze lovituri mici, dar infundate. Astfel incat, la un moment dat, PNL se va trezi cu un procentaj sub cota de intrare in Parlament. Momentul de la Pitesti e una dintre aceste lovituri. Chiar daca telurile celor cinci sunt altele decat salvarea PNL, criticile lor privind starea partidului trebuie luate in seama. Pentru ca ele exprima o realitate. PNL se afla de mult intr-o paralizie mortala. Daca nici pericolul reprezentat de Grupul Stolojan nu-i impinge pe liderii partidului la o radiografie severa a vietii interne, urmata de masuri radicale de relansare, PNL poate sa-si pregateasca deja hainele de inmormantare. Ar fi cazul ca liderii PNL sa se mai gandeasca nu numai la supravietuirea lor la guvernare, dar si la supravietuirea PNL pe scena politica. S-ar impune ca premierul sa-si aminteasca si faptul ca raspunde nu numai de guvernare, dar si de partid. Si daca treburile guvernarii ii ocupa timpul si energia, atunci relansarea PNL trebuie data pe mainile altcuiva. Pe mainile lui Crin Antonescu, de exemplu.