Cand, in iulie 2004, mai marii PSD-ului puneau SPP-ul sa-i tina departe de intangibilele lor persoane pe credinciosii veniti la hramul Manastirii Putna, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor punea toiagul pe bodyguarzi si afurisea "odraslele comunismului".
Tot atunci, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, aspirant de drept la scaunul patriarhal, sarea in apararea lui Nastase et co., si avea intrucitva si dreptate: oricum n-ar fi incaput toti pelerinii in curtea manastirii...
Inalt prea-sfintitul Daniel stie ca, pentru ca visul lui "patriarhal" sa nu se naruie inainte de vreme, nu trebuie sa se molipseasca de zelul militant al lui Pimen, a carui reputatie de cal naravas i-a adus numai necazuri, mai ales cand a fost vorba de retrocedarea averilor bisericesti (domeniul silvic sucevean). Secole dupa secole de Bizant i-au invatat pe inaltii prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane ca puterea terestra vine si trece, dar de ea depinde bunul mers al treburilor, la fel de pamantene, ale celor care pastoresc turma credincioasa.
Cand nici simonia nu mai pare un pacat in ochii preotilor cand e vorba de milioane de euro (cum s-a vazut in cazul Becali, proaspat cavaler al Ordinului "Andrei Saguna" si platitor in arginti europeni pentru aceasta onoare), de ce oare sa para nelalocul lui faptul ca acelasi mitropolit Daniel, impaciuitor in scandalul cu Nastase, il primeste acum pe Traian Basescu peste rand la hramul Sfintei Paraschiva si-l gratuleaza cu titulatura de "intaiul pelerin al tarii"?
Spre deosebire de predecesorii lui social-democrati, presedintele Basescu e oricum, numai intangibil nu. Ii place sa se cufunde in multime, sa fie "aproape de oameni" in chiar sensul propriu al cuvantului. E cel dintai in orice imprejurare care aduna mase mari de cetateni; nu e numai intaiul pelerin, e si intaiul microbist al tarii - religia si fotbalul sunt, in Romania de azi, singurele care ne mai solidarizeaza, la coada pentru praznuirea sfintilor sau pe strazi pentru aclamarea nationalei si a Stelei. Traian Basescu nu e intaiul aparator al libertatii de expresie, si nici al libertatii religioase, astea sunt idei, nu realitati concrete in viata electorilor.
Coada pelerinilor, prinsi intre garduri metalice si jandarmi, la moastele Sfintei Paraschiva era si ea o realitate concreta. Dar nu chiar orice realitati concrete sunt convingatoare: presedintele a sarit peste rand. Sigur ca nu-i putea cere nimeni conducatorului unei tari sa petreaca zile si nopti in strada, pe un frig necrutator; numai ca tocmai despre asta e vorba intr-un pelerinaj - despre penitenta, despre purificare prin umilinta si suferinta fizica, nu doar de atingerea unei racle sfintite.
Se prea poate ca Basescu, crescut in ateismul dictaturii comuniste, sa nu stie mare lucru despre pelerinaje, dar Inalt Prea Sfintitul Daniel stie. Stie foarte bine ca pelerinajul nu inseamna o calatorie cu elicopterul, intrare privilegiata in biserica si scoborari in randul multimii, care sa se repeada la o poza si o atingere prezidentiala mai ceva ca la sfintele moaste. Se numeste trufie. Si, cu toate acestea, nu presedintele a cerut reunoasterea bisericeasca a gestului sau. A venit ca de la sine, din partea unuia dintre prelatii mai obisnuiti sa se inchine la icoana puterii decat la cele ale sfintilor.
Daca n-a venit sa se curete spiritual, de ce s-a dus Traian Basescu la Iasi? Pur si simplu pentru ca oamenilor le place ca cei care-i guverneaza sa mimeze ca ar fi la fel ca ei, dintre ei. Si ceea ce a reusit sa arate Traian Basescu e ca, dimpotriva, nu e la fel ca restul oamenilor; e intaiul pelerin al tarii doar pentru ca intra primul in biserica, si nici nu e treaba lui sa fie altcumva. Mitropolitul Daniel i-a pus in spate o povara mult prea grea pentru el: dintr-o asemenea aglomerare de intaietati (si cate vor mai veni, odata ce drumul a fost deschis...). Doar intaiul fiu al tarii, Ceausescu, ar fi putut duce in spate atata responsabilitate.
Daca nu vine sfarsitul lumii in urmatorii 100 de ani (sau, sa zicem, 200), cel mai probabil urmasii mitropolitului Daniel il vor sanctifica pe intaiul pelerin al Romaniei lui 2006, tot asa cum contemporanii lui l-au facut sfant pe intaiul ctitor de biserici al secolului XV, Stefan cel Mare.