Dincolo de incredibila lectie oferita de numitii ""galactici"" in Ghencea unor fotbalisti mustind de prosternatie in fata sclipiciului glamour de Madrid, marele meci care a isterizat o tara ne va ramane-n minte prin cateva evenimente epocale conexe.
In primul rand, romanul european a aflat cum se poate incerca vanzarea pe neve, la crasma, a unui fotbalist exponential, finua€™ Radoi. Simbol al celui mai galonat club romanesc, osteanul care si-a rupt oasele intru gloria echipei si popularitatea electorala a patronului a fost propus madrilenilor, in hahaielile admirative a etern ariciosului MM de Galati, intre supa si rata umpluta. Numai de un astfel de grobianism ieftin, pe langa sarea pusa pe rana deschisa de postura nefericita de spectator la balciul de gala, n-avea nevoie capitanul Stelei. Oricat si-ar pretui finul, daca voia musai sa-i recompenseze devotamentul, patronul si presedintele de partid cu aspiratii de conducator de tara putea sa-l puna pe baiatua€™ carator de geanta pe Muntele Athos sa-i aloce o coloana din tabelul binefacerilor cash libere de impozitare.
In al doilea rand, ne vom bucura, probabil, de statutul preferential de amabila gazda a unui megacomplex suin patronat de don Calderon de Madrid, asa cum prompt am fost informati de excesiv-de-guresul ministru Flutur. Daca tot nu suntem in stare sa suflam in fata lor pe terenul de fotbal, macar sa le crestem porcii. Ca pe-ai nostri i-am hranit destul cu saci de hartie si tevi pe spinare pana am pus Comtimul si Suinprodurile ceausiste pe butuci in cinstea triumfului tranzitiei catre economia de piata capitalista a unei lumi mai bune.
Nu in ultimul rand, dupa ce si-a pus, plina de responsabilitate, poalele-n cap de fericire ca a dat peste noi Sommet-ul Francofoniei, Capitala Romaniei a avut imensa onoare de a gazdui o ceremonie epocala: parafarea fratiei de cruce a gemului de visine de la Mc Monia€™s. Sigur ca exuberanta patronului Stelei poate fi molipsitoare, iar spontaneitatea si lipsa lui complexe, acceptate. Daa€™ pe crucea mea ca nu m-as fi asteptat vreodata ca presedintele clubului Real Madrid (functie ravnita in Spania mai ceva ca aceea de premier) sa se comporte ca ursul de pozat de la poarta Pelesului. Cu aceasta ocazie, as dori sa le transmit mimozelor ingrijorate de cresterea popularitatii lui Gigi Becali ca nu suntem singuri pe lume.