Nu trebuie sa mire pe nimeni faptul ca infruntarea fortelor politice de la Bucuresti se va transfera si la Bruxelles. Ma gandesc la actualii si viitorii euro-parlamentari, dar si la comisarul european, al carui nume il vom afla probabil in cursul acestei saptamani. Interesele sunt uriase. Se joaca la miza mare. Identitatea acestor euro-politicieni, apartenenta lor politica intereseaza atat marile familii de interese de la nivelul continentului, cat si formatiunile din Romania. Prin intermediul euro-politicienilor romani, isi vor putea desfasura politicile, precum si jocurile de interese legitime, atat partidele care ii vor desemna, cat si grupurile care se confrunta la nivelul UE. Cand afirm ca razboiul romano-roman va fi exportat in Europa, nu anunt vreun eveniment socant. In fiecare stat UE exista lupte interne care reverbereaza la Bruxelles. Acesta este si sensul integrarii. Nu numai interesele, nu numai proiectele, ci si divergentele devin comune. Analizand ambele capete ale acestui vector, sa vedem ce se poate intampla cu euro-politicienii nostri.
Prima urgenta este desemnarea comisarului european reprezentant al natiunii romane. Acesta va fi, practic, unul dintre ministrii guvernului Europei. Va lua parte la cele mai importante acte de decizie care pot afecta in bine sau in rau si Romania si Europa. Este o functie comparabila cu cea a unui prim-ministru national. Asa cum aratam intr-un editorial anterior, privilegiul numirii comisarului european, conform practicii existente, ii apartine in exclusivitate primului-ministru. Acesta isi exercita prerogativa printr-o simpla scrisoare adresata presedintelui Comisiei UE. Si ea va contine doar un nume. Teoretic, Tariceanu are posibilitatea sa desemneze fie un reprezentant al oricarui partid, fie chiar un independent. Ma indoiesc ca va face acest lucru dand, pur si simplu, cu zarurile. In nici un caz nu va opta pentru un favorit al principalului sau inamic, care este Traian Basescu. Numele comisarului european nu va fi extras nici din listele PD, nici din anturajul sefului statului. Ma indoiesc, de asemenea, ca va fi preferat vreun candidat PRM. Teoretic, este posibil un joc de mare spectacol politic, prin desemnarea de catre Tariceanu a unui reprezentant PSD. O asemenea optiune ar soca opinia publica, ar putea crea un seism in interiorul PNL, dand apa la moara vazduhistilor recent initiatori ai unei pseudo-platforme politice, dar, in schimb, ar reprezenta o contralovitura extrem de puternica data presedintelui, dupa ingenioasa formula utilizata de Basescu in cazul Maior-SRI. Cinstit vorbind, cunoscandu-l pe Tariceanu drept un jucator extrem de prudent, nu-mi vine sa cred ca va utiliza o asemenea formula. Partidul Conservator nu este nici el un aliat suficient de consistent pentru a genera o optiune din randurile sale. Iar UDMR, mai ales acum, dupa scandalul legat de Tinutul Secuiesc, va fi cu siguranta evitat. O optiune de acest fel ar putea avea efecte catastrofale de imagine pentru PNL. Prin eliminare, asadar, vom vedea ca, desi intreaga decizie este in mana lui Tariceanu, optiunile sale nu sunt prea numeroase. Doua nume de liberali au fost vehiculate cu mai multa insistenta: Razvan Ungureanu si Varujan Vosganian. Primul are nesansa ca se afla in fruntea diplomatiei de la Bucuresti intr-o perioada in care agenda internationala este destul de incarcata. O schimbare la portofoliul Externelor ar genera inevitabile riscuri. Cel de-al doilea, insa, Varujan Vosganian, care si el corespunde portretului robot al viitorului comisar european, este un fruntas liberal intr-un fel pe post de libero. Discursul sau echilibrat din ultima vreme, in care isi exercita atributiile de purtator de cuvant al PNL, ii maresc sansele. Daca ar fi sa pariez, as paria in primul rand pe Vosganian. Si as pune, totusi, si o miza, dar mai mica, pe o varianta extrem de spectaculoasa. Surpriza. Ungureanu - comisar european si, in locul lui la Externe, Puscas de la PSD. Ar fi bomboana pe coliva Aliantei DA si inceputul unei noi formule de majoritate parlamentara, in care pivotii principali sa fie PNL si PSD.
Batalia pentru cei 35 de euro-parlamentari va fi crancena. Ea este de presupus ca va avea loc probabil in prima parte a anului viitor, desi termenul limita este 31 decembrie 2007. In acest razboi, care va insemna campanie electorala si alegeri, se vor implica in forta si marile familii politice din Europa. In primul rand, popularii si socialistii. Si va conta, fara doar si poate, si experienta actualilor euro-observatori romani care, incepand din ianuarie 2007, devin, pentru ca vor avea drept de vot, euro-parlamentari.
Daca in razboiul extrem de dur dintre Basescu si Tariceanu, la capitolul comisar european este destul de greu de presupus ca presedintele va putea juca un rol major - chiar daca el este capabil de mari surprize - in ceea ce-i priveste pe euro-parlamentari, el va avea o marja de manevra in culisele politicii si se va putea transforma si in agent electoral, ultilizand din plin autoritatea pe care si-o poate exercita prin intermediul mass-media.