Motto: "In Romania se intampla mereu lucruri foarte interesante, pentru ca nu se intampla niciodata ce trebuie."
Unii au o incredere oarba in dl Traian Basescu, altii doar o neincredere chioara. Daca intr-o buna zi realitatea ii va infirma, cei din urma au sansa de a recunoaste ca au judecat gresit omul si situatia. Cei dintai, lipsiti total de vedere, vor continua probabil sa o tina pe a lor. Deocamdata, tot ce pare cat de cat sigur este ca dupa alegerile prezidentiale din 2004, Bucurestiul a scapat de Marlanul General al Capitalei, iar Romania s-a procopsit cu un mitocan de coloratura.
S-au scris deja pogoane bune despre acel "Cate un gaozar din asta crede ca ne poate intinde capcane in modul acesta!". Dl George Maior, unul din cei proaspat unsi cu administrarea adevarurilor speciale, ne-a dat o prima mostra de servilism fata de presedinte si de fronda fata de adevar: nu a auzit, nu a vazut, nu i-a mirosit nimic. Mult mai ferm, dl Emil Boc ne-a informat ca nu exista in vocabularul presedintelui asemenea cuvinte. Daca ar fi facut un mic efort de memorie, ar fi putut sa-si aminteasca de cate ori l-a trimis la origini fostul si actualul sau sef de partid. Dar nici pentru asemenea rememorari, evident, nu exista inregistrarile audio ori video pe care le-ar solicita dl Boc.
Dl Traian Basescu poate fi acuzat de multe, nu insa si de permanenta nesinceritate. Declarand la Oradea ca "cine trage cu urechea isi asuma riscuri, sa auda ce nu-i place", domnia sa ne ajuta sa intelegem ca are in vocabular cuvintele de care nu il crede in stare dl Boc, ba chiar e capabil sa le foloseasca. Sinceritatea dlui Basescu merita sinceritatea noastra, a tuturor. Daca e limpede cine este gaozarul in conceptia geopolitica a presedintelui, trebuie sa raspundem la intrebarea, zic eu, naturala, "Cine este gaoaza?" Caci, fara indoiala, pentru a exista gaozari, mai intai trebuie sa existe gaoaze. Eu zic asa - daca in cazul de fata Ziaristul este gaozarul, gaoaza nu poate fi decat Presedintele.
Presedintele ne-a spus care este unul din riscurile pe care si le asuma un ziarist tragand cu urechea la ce spune seful statului. Sa-i spunem, la randu-ne, care sunt riscurile pe care si le asuma gaoaza tragand ce si incotro trage. Uneori, intre polifonie si cacofonie nu se afla decat o gaoaza.
Condeieri care ni-l prezinta saptamanal pe presedinte drept unica sansa a Romaniei, tara care, dupa ei, nici nu-l merita pe dl Basescu - instalatorul, depanatorul si reparatorul providential - vor sari ca arsi. Numai ca ei ar trebui sa accepte adevarul simplu ca nu orice chestie mare cu mai multe gauri este o orga din care tasneste muzica de J.S. Bach, asa cum nici alte chestii mai mici, cu gauri pe masura, nu sunt cu toate muzicute Hohner, la care Lerry Adler ori Cornel Ionescu interpreteaza Hora Stacatto. Altfel, riscam sa luam bolboroseala produsa de un pluton de gaoaze drept o slujba la Vatican.
Dl Basescu are doua devize. Pentru politica interna - "Mi se rupe axa-n doua." Numai ca, de ramane intr-o buna zi cu un capat al axei (Traian) intr-o mana si in cealalta cu celalalt capat (Basescu), situatia se complica. Pentru politica externa - "Ba, daca e sa sugem o..., atunci sa o sugem pe aia mai mare si mai groasa." Dar, evident, nici de asa ceva nu este convins dl Boc pana nu i se prezinta o inregistrare audio sau video. Cu suzeta cu tot. Ca de atatea alte ori, poate ca tocmai dl Basescu va confirma cat de colorat ii este limbajul strategic, fiindca dnii Boc si Maior se vor comporta intotdeuna ca personajul nimerit la gradina zoologica, unde, vazand pentru prima oara o girafa, nu poate spune decat "Animalul asta nu exista!"
La urma urmelor, ce este o gaoaza? Un raspuns perifrastic e de gasit in filmul lui Robert Altman, A Prairie Home Companion, realizat dupa o idee a genialului Garrison Keillor. Potrivit unuia din personaje, o gaoaza este ceva care "exchanges gasses with the atmosphere". Noroc ca in cazul de fata exista inregistrare - sonora si video. Daca aveti ocazia, incercati sa o vedeti. Va poate ajuta sa uitati de o gaoaza numita Basescu.
Stim in ce consta crima de lesmajestate. Intr-o zi, s-ar putea sa aflam in ce consta crima de lesgaoaza. In urma cu un an, scriam "Acest Traian se joaca prea mult de-a Decebal, pentru ca intr-o zi sa nu o baseasca". Inca imi doresc sa ma fi inselat. Dar, "Omul propune, Dumnezeu dispune."
P.S. Nici pudibonderia suspecta a presei nu miroase a mai bine. Mitocanii de coloratura ai bulibaselii politice de azi - de la Basescu la Becali si de la Dan Iosif la Vanghelie - nu s-au propulsat singuri in atentia opiniei publice.