Dan CIACHIR: Formator la oi m-as duce

La inceputul anilor '50 ai secolului trecut, cand multe lucruri trebuiau sa fie la noi ca in Uniunea Sovietica, inclusiv sistemul de notare al elevilor (de la 1 la 5), au aparut niste expresii ciudate, calchiate dupa limba rusa. Astfel, "candidat in stiinte" era un substitut pentru titlul de doctor. O sintagma absurda. Drumul spre echivalentul doctoratului trecea prin "aspirantura". Si totusi aceasta imposibila terminologie, potrivnica limbii romane, a fost adoptata cu exces de servilism si insusita ca un lucru normal. A disparut odata cu derusificarea de la inceputul anilor '60.
Dupa prabusirea comunismului au patruns numeroase expresii englezesti: trend, hard, soft etc. Ele pot fi acceptate in jargon. Altele, indubitabil, au fost traduse mecanic; operatie pe care lingvistii o numesc decalc. La orice incercare de abordare logica, expresiile lider de opinie si formator de opinie apar ca absurde, suprarealiste... Lider inseamna conducator, fruntas politic - mai pe romaneste -, om care se gaseste asezat in varful unui grup sau al unei categorii sociale. Ma opresc pentru o paranteza: episcopul are, intr-adevar, o componenta conducatoare, numai ca el conduce pe credinciosi spre mantuire si nu spre cucerirea puterii lumesti. Dar i se zice "lider religios".
Echivalentul sintagmei lider de opinie, adoptat probabil tot prin decalc, este formator de opinie. Asa cum domnul Jourdain a aflat ca face proza fara sa stie, am aflat si eu ca sunt... formator de opinie. Ma stiam numai scriitor si publicist. Pe moment m-am bucurat. Expresia este imposibila, dar poate voi primi o pensie ca formator de opinie, mai consistenta decat ceea ce ar putea sa-mi dea Uniunea Scriitorilor. Eventual, m-as putea recomanda "formator de opinie", insa nu stiu daca aceasta nobila indeletnicire - sau echivalentul ei: lider de opinie - este inclusa in nomenclatorul profesiilor. Pentru ca nu vreau sa risc a fi tratat de impostor.
Solicitat sa formuleze o cugetare, Caragiale a scris: "Opiniile sunt libere, dar nu sunt obligatorii." Asa incat nu m-am gandit niciodata ca eu i-as putea "forma" cuiva parerile, punctele de vedere, perspectiva asupra realitatii. In acelasi sens, nu cred ca mi-ar putea "forma" cineva nici mie opiniile. In aceasta consta si frumusetea si eficienta democratiei. Regimurile totalitare s-au iluzionat cu indoctrinarea supusilor lor. Chiar si in aceste conditii, unii si-au asumat indoctrinarea, altii au respins-o. Insa, democratic vorbind, este o contradictie flagranta intre libertatea de gandire si existenta unui "formator". Pot sa privesc o reclama televizata si sa nu cumpar marfa respectiva. Este dreptul meu. La randul sau, un om care ma citeste poate sa adere sau nu la punctul meu de vedere, fie ca sunt independent si sincer, fie ca sunt naimitul cuiva. Si cata vreme semnez cu numele meu, sunt proprietarul viziunii sau al perspectivei mele. Magazinele expun tot felul de produse si obiecte, numeni nu este obligat sa le cumpere.
Acum, trecand peste absurdul celor doua expresii, este evident ca lider sau formator de opinie vrea sa spuna ziarist, publicist, scriitor, realizator de programe radio si de televiziune. Numai ca tiparul si audiovizualul nu epuizeaza contactul cu publicul. Constantin Tanase, marele comic interbelic, era mai "formator" de opinie decat gazetarii si publicistii din epoca sa. "Formatori'' sunt Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Nae Lazarescu, Tociu si Palade. Se pot compara cu acestia redactorii si colaboratorii unor reviste de 5-6000 de exemplare?!... Fara vreo mijlocire mediatica, Gregorian Bivolaru a creat un soi de secta cu nenumarati adepti, ba chiar cu un fel de "doctrina" care a sucit mintile a mii de oameni. Si aceasta pentru ca "formatorii" (politici, pseudo-spirituali, culturali) lucreaza mult mai eficient fata catre fata decat cei ce se exprima prin intermediul tiparului sau prin media.
Intr-un regim democratic, oricine poate fi "formator" de opinie, in sensul ca poate emite un mesaj public. Ca o face in calitate de amator sau de profesionist, e altceva. Cat de mare ii este audienta, este iarasi alta caciula. Si atunci cine poate stabili care este si care nu este "formator" de opinie intre atatea mii de glasuri si de condeie?!...
Asa cum un cioban este "formatorul" oilor pe care le mana la pasune, decurge ca avem si "formatori" ai turmei cuvantatoare (nu ma refer la preoti, intrucat acestia transmit mesajul divin); formatori laici. Asadar, cei care citesc, asculta radioul, privesc la televizor sunt manati de niste pastori. Pe ei de ce nu-i intreaba nimeni daca accepta conditia de mioare pe care le-a harazit-o societatea civila?

---

Despre autor: