Volumul cheltuielilor publice, circa 38% din PIB (estimat la 107 miliarde de euro), ar fi cel mai mare in ultimul deceniu. Avem o crestere puternica a cererii guvernamentale, care, probabil, va incetini dezinflatia, intrucat sectorul privat nu este de asteptat sa isi modereze apetitul de consum
si investitii. Deficitele externe vor creste, cel de cont curent mergand iute spre - 12% din PIB. ""Sentimentul pietei""
se poate modifica, iar iesiri importante de bani spre
exterior pot pune presiune
pe leu. BNR ar saluta o depreciere moderata a leului, care sa nu sprijine adancirea deficitelor externe. Dar nu ar tolera o depreciere brutala, care sa reinflameze inflatia peste masura.
Veniturile bugetului sunt prognozate la putin peste 35% din PIB, ceea ce ar fi o crestere de aproape 3% din PIB fata de estimarile pentru acest an si de circa 5% din PIB fata de 2005! O parte din cresterea de venituri poate fi pusa pe seama impozitelor pe salarii mai mari si contributiilor pe alte venituri. Extinderea aplicarii cotei unice, plus alte impozite/taxe pot si ele mari veniturile fiscale. Dar o intrebare ramane: este fezabila cresterea de venituri? Cat se poate miza pe fonduri europene aici?
De observat ca ratei de co-finantare de 0,6 din PIB (prevazuta in buget) i-ar corespunde aproximativ 2,4% fonduri structurale si de coeziune, adica peste 3/4 din prognozata crestere a veniturilor bugetului. Dar cate din aceste fonduri ar fi utilizabile in 2007?
Cresterea volumului cheltuielilor explica deficitul bugetar de - 2,8% din PIB,
chiar daca veniturile bugetului sunt programate sa urce substantial. Un deficit bugetar de - 2,8% din PIB in anul aderarii echivaleaza, ca impact economic, cu unul de - 1,8%, intrucat circa 1%
din PIB se duce la bugetul Uniunii (se ""exporta"" o parte din cheltuielile guvernamentale).
Deficitul bugetar in 2007 trebuie judecat fata de executia bugetara din 2006. Daca terminam anul 2006 cu deficit de - 2,5% s-ar comite
o imprudenta majora prin marirea excesiva a cheltuielilor bugetare in ultimele luni; s-ar pune presiune pe cererea interna, s-ar accentua deficitele externe, s-ar stopa dezinflatia (s-ar putea induce chiar o schimbare de tendinta). Este de dorit ca,
in masura in care nu avem proiecte bine definite, executia bugetara din acest an sa limiteze cheltuielile la strictul necesar; prin acesta din urma intelegand infrastructura. Un deficit bugetar in 2006 mai mic ar conferi bugetului din 2007 un activism mai pronuntat - prin cresterea cheltuielilor in ansamblu si prin marirea deficitului. Aceasta situatie este inevitabila in virtutea nevoilor pe care le creeaza aderarea. Dar Guvernul
trebuie sa fie foarte atent
in a nu lasa deficitul sa creasca periculos.
Cresterea economica nu este nerealista daca productia industriala isi continua dinamica din acest an. Importa mult ce sectoare progreseaza ca si intensitatea investitiilor in fonduri fixe care sa sustina productia. Este de discutat cifra de 4,5% pentru inflatie; amanarile la preturi administrate, mersul inflatiei de fond si cresterea cererii interne nu ajuta BNR in efortul de a duce inflatia sub 5% in 2007. Cursul de schimb prognozat anticipeaza o apreciere nominala a leului, care nu ar limita dezechilibrele externe. Sa speram ca trimiterile de bani de la romanii de afara nu se vor reduce in anul ce vine,
pentru a nu creste nevoia
de finantare a deficitului
de cont curent.
Este un buget care incearca sa concilieze exigente ale aderarii cu presiuni sociale si, posibil, ale unui an electoral. Bugetul pentru 2007 trebuie vazut in relatie cu proiectiile pentru 2008 si 2009, cand este mai probabil sa beneficiem de fonduri UE mai consistente (mizand
pe cresterea capacitatii
de absorbtie).