A fost iahtul lui Carol al II-lea. Cine i l-a cumparat nu se stie cu exactitate. Unii spun ca a fost o mica ""atentie"" din partea a doi magnati ai vremii - Auschnit si Malaxa, indemnati de Elena Lupescu; altii ca guvernul Tatarascu i l-a facut regelui cadou. Pretul platit de guvern a fost, se zice, 120.000 de lire sterline. Nu putine sunt picanteriile care circula pe seama croazierelor pe care le-a facut regele cu acest vas, impreuna cu Elena Lupescu, Livia, sotia lui Auschnit, o femeie experimentata in ale amorului si Irina, fiica de 17 ani a lui Malaxa. Iahtul de viteza Nahlin (nume indian, care inseamna ""nava amiral""), aflat astazi pe lista celor mai mari si mai luxoase din lume, a fost construit in 1930 pentru Lady Yule, o bogata vaduva britanica. Pe Nahlin erau doua apartamente pentru proprietari, o sala de gimnastica, sase camere pentru oaspeti, mai multe camere de toaleta pentru doamne, o biblioteca, bai luxoase, o punte de promenada, o sala de observatie, pentru oaspeti, cu geamuri mari, glisante de jur imprejur pentru a nu impiedica vederea etc.
In vara lui 1936, regele Eduard al VII-lea si Wallis Simpson au trait pe Nahlin o poveste de dragoste, in timpul unei croziere pe Marea Adriatica. ""LUCEAFARUL"". Un an mai tarziu, vasul a ajuns in proprietatea regelui Carol al II-lea si a fost rebotezat Luceafarul.
Dupa al doilea razboi mondial, iahtul s-a aflat pe lista cu obiecte cu care rusii intentionau sa plece din Romania, dar se pare ca au fost incantati mai mult de un vas de pasageri, asa ca au ""uitat"" iahtul la Galati. Comunistii l-au rebotezat la randul lor. Libertatea a functionat cativa ani ca nava-scoala, dupa care, in anii a€™70 a fost ancorat pe faleza Dunarii, la Galati, si transformat in restaurant. Si a ramas pe faleza mai bine de jumatate de secol, iar galatenii l-au adoptat ca emblema a orasului. In 1998, conducerea societatii SC Regal SA, care avea iahtul in gestiune, a inceput sa se planga ca iahtul-restaurant nu este deloc profitabil, ca nu mai are bani sa-i plateasca pe cei cinci angajati care lucrau pe el si ca n-ar fi de mirare daca iahtul s-ar scufunda, din cauza starii jalnice. Vasul a fost vandut, in urma unei licitatii si cu acordul FPS Galati, catre o firma britanica, pentru aproximativ 200 de milioane de lei. Ministerul Culturii a intentat un proces, sustinand ca licitatia fusese ilegala, deoarece iahtul era obiect de patrimoniu, din categoria ""tezaur"" si nu putea fi vandut. Decizia judecatorilor a fost ca vasul sa ramana in proprietatea statului roman, sub pavilion romanesc, in administrarea firmei britanice. Iahtul a primit drept de export temporar, pentru a fi restaurat la santierul in care fusese construit. PLECAREA. Nava a fost scoasa din tara in 1999, si ar fi trebuit, potrivit contractului semnat cu Ministerul Culturii, sa fie readus in Romania in 2000. Termenul a fost prelungit cu un an. In 2002, Ministerul Culturii a trecut nava din categoria ""tezaur"" la categoria ""bun comun"", asa ca firma britanica nu a mai fost constransa sa repatrieze iahtul. Actualmente, Ministerul l-a reintrodus in categoria ""tezaur"", dar ne-a amanat cand am cerut informatii despre statutul vasului, in acest moment. La cererea pe care am facut-o la AVAS, pentru a afla in ce conditii si cu ce pret a fost vandut iahtul, nu am primit inca un raspuns. Firma britanica l-a restaurat partial si se pare ca l-a vandut. Vasul a revenit la numele de Nahlin si se afla in acest moment intr-un santier din Hamburg.