Daca duminica viitoare ar fi alegeri prezidentiale, dvs. pe cine ati vota? A rezultat ca presedintele ziaristilor ar fi Traian Basescu. Se afla la o distanta foarte mare fata de urmatorul clasat, un
candidat din partea PNL, dar fara nominalizari.

De ce il prefera jurnalistii pe Basescu? Relatia dintre presedinte si presa este una furtunoasa. Si nu e asa doar dupa ce a devenit presedinte. Cand presa nu avea subiecte in duminicile triste ale guvernarii 2001-2004, primarul general al Capitalei mai organiza cate o conferinta de presa. Mai dadea o stire, un titlu pentru luni. Pe de alta parte, comunicarea fostului opozant cu publicul era distorsionata de interventiile intereselor politice si economice in politica editoriala a unor publicatii.
Dupa ce a devenit presedinte, Traian Basescu este acelasi generator de titluri de prima pagina. Toata viata politica se invarte in jurul sau. Presa ii vaneaza declaratiile, il provoaca, il surprinde, iar presedintele se simte in largul lui atunci cand mai loveste cate un ""mogul"", il trage de urechi pe ""o.zara"", pe ""patronul lui Dindirica"" sau isi incheie declaratiile cu un sec ""va multumesc"", ceea ce inseamna ca ziua urmatoare nu mai are titluri interesante.
Asa cum arata si celelalte date ale sondajului CURS, presa il prefera pe Basescu (56% l-ar vota ca presedinte), dar si actuala Alianta D.A., pentru ca genereaza subiecte. Nimeni nu se plictiseste: razboi intre palate, razboi in alianta si uneori chiar razboi cu presa. Jurnalistul simplu pretuieste libertatea de exprimare si deci si pe politicienii care nu il impiedica sa critice. Remarcam ponderea mare a celor care sunt nehotarati sau nu voteaza (69%), dar si a candidatilor mici (16%), cu scoruri sub 1%, intre care apar: Corneliu Vadim Tudor, Mihai de Hohenzollern, Lia Roberts sau candidat PIN, candidat PER s.a.m.d. Ca si in cazul partidelor, la prezidentiabili se observa preferintele mult mai diverse ale jurnalistilor, comparativ cu romanul mediu din sondajele de opinie. Partidele si candidatii mici ar avea o sansa mai mare daca ar vota doar jurnalistii in Romania. Votul lor este mai putin polarizat.
JURNALISTUL CONTRA PREFERINTELOR SALE. O chestiune importanta a societatilor moderne este modul in care profesionistul poate ramane in acelasi timp profesionist si angajat politic. Jurnalistii din Romania reprezinta un corp profesional, ca oricare altul. Ei trebuie sa informeze publicul si de multe ori sa formeze opinii.
Cum poti sa-ti ascunzi simpatiile sau antipatiile atunci cand scrii despre un personaj politic sau un partid? Ce situatie de schizofrenie este aceea in care trebuie sa vorbesti pozitiv de cei pe care ii detesti sau sa ii critici pe cei pe care ii admiri? Sa fie aceasta explicatia pentru faptul ca 60% dintre jurnalistii din sondajul CURS nu au o preferinta politica? Sau ca 94% dintre jurnalistii romani nu sunt membri ai unui partid politic? Sa existe un mecanism psihologic prin care profesionistul din mass-media isi inhiba preferintele, pentru a evita situatiile de schizofrenie intelectuala?
Jurnalistul roman de la sectia politic se afla la confluenta a trei factori decisivi pentru produsul final: patronul/managementul; propriile sale preferinte politice; publicul si realitatea inconjuratoare
Nu putine sunt situatiile in care apar contradictii majore intre acesti factori. Sa presupunem ca esti jurnalist, membru al unui partid (sau doar simpatizant al unui partid), dar patronul sau redactorul-sef este deranjat in interesele sale de o actiune a acelui partid. Sa mai presupunem ca liderul acelui partid comite o fapta laudabila, iar publicul o vede cu ochi buni, este impresionat de prestatia sa. Daca patronul nu intervine in politica editoriala pana la deformarea realitatii, atunci e un caz simplu. Vei scrie pozitiv despre partidul respectiv, publicul te va aprecia in calitate de profesionist, iar tu vei fi multumit sa aduci elogii preferatilor tai. Sa presupunem acum ca liderul partidului comite o fapta reprobabila. Patronul e multumit ca poate sa isi arate muschii lovindu-l pe nefericit. Jurnalistul ar putea indulci realitatea, ca sa-si protejeze simpatiile, dar se pune rau cu patronul si cu publicul. Ce va iesi in final? Situatia ar fi si mai complicata daca jurnalistul ar trebui sa scrie de rau, patronul ar vrea sa scrie de bine, ceea ce ar dori si jurnalistul. Va deveni jurnalistul complicele patronului, impotriva publicului si cum? Va scrie ca politicianul a gresit si el o data, dar nu trebuie judecat doar pentru asta? Sau va inchide ochii ca si cum nu a vazut stirea respectiva? Sau va intoarce printr-un artificiu logic totul in favoarea politicianului?

Click pe grafic pentru zoom

INFLUENTE