Ceausescu a incasat peste un miliard de dolari din vanzarea germanilor

Romania in perioada comunista. Investigatia sa, care s-a concretizat intr-o ancheta difuzata in Germania, a dus la cateva concluzii privind aceasta imorala afacere pe care Adevarul le prezinta publicului roman intr-un interviu exclusiv. Dezvaluiri importante intr-o afacere socanta pe care presedintele Basescu nu vrea sa o desecretizeze.
Oameni pentru credite cu dobanzi minime
- Domnule Meinhardt, ati facut mai multe investigatii privind vanzarea in perioada comunista a nemtilor din Romania. Cand a inceput aceasta afacere?
- Vanzarea germanilor de catre regimul comunist din Romania a inceput cu mult inainte de 1967, cand au fost stabilite relatiile diplomatice dintre Romania si Republica Federala Germania. Cel mai vechi document pe care l-am gasit in Arhiva Federala de la Koblenz dateaza din 9 decembrie 1954. In acest document trimis de "Delegatia economica germana" Ministerului Federal de Externe este citat Hans Androwitsch, "reprezentantul Asociatiilor germanilor originari din Romania" din Viena, care, cu prilejul tratativelor economice dintre Romania si Germania din acel an, "a relatat despre o reuniune de la Stockholm in cadrul careia reprezentantii guvernului roman au declarat clar ca vor permite plecarea definitiva a etnicilor germani din Romania doar cu conditia ca Germania sa plateasca Romaniei pentru fiecare german, caruia i se aproba plecarea, suma de 1.000 dolari".
- Ce se mai spunea in document?
- Mai departe se arata in documentul mentionat ca "domnul Androwitsch a propus ca, pentru cei aproximativ 11.000 de etnici germani care vor sa plece la rudele lor din Republica Federala Germania, guvernul german sa acorde guvernului roman un credit in valoare de aproximativ 15.000 dolari, cu o dobanda de unu la suta. Repet, este vorba de un document din anul 1954! Asadar, vanzarea germanilor nu a fost o "trasatura" doar a dictaturii ceausiste, ci a inceput deja in perioada dictaturii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Lucru confirmat, de altfel, de fostul sef al spionajului Romaniei comuniste, generalul Ion Mihai Pacepa, in volumul sau "Orizonturi Rosii" si aparut in limba romana in anul 1988.
- Cine a fost cu "ideea"?
- Din documentele pe care le-am studiat, nu numai la Arhiva Federala din Koblenz, ci si la Arhiva Ministerului Federal de Externe din Berlin, nu reiese cine a initiat afacerea vanzarii: partea germana sau cea romana? Potrivit lui Pacepa, ideea i-a apartinut partii romane, care, vazand cat de bine mergeau lucrurile cu vanzarea evreilor catre Statul Israel, se gandea ca poate sa castige si mai multi bani prin vanzarea germanilor.
Presedintele Carstens voia sa plateasca 100 milioane DM, in 1963
- Ce ati mai descoperit in arhive?
- In Arhiva Ministerului Federal de Externe am dat de un document din 25 noiembrie 1963 semnat de secretarul de stat de atunci, Karl Carstens. Este acelasi Karl Carstens care, in 1979, a devenit presedintele Germaniei. In documentul din 1963, Carstens scria ca, potrivit estimarilor sale, aproximativ 100.000 de etnici germani din Romania doresc sa emigreze. In acelasi document, domnia-sa propunea ministrului federal al finantelor: "Daca reusim sa-i determinam pe romani sa permita acestor germani sa plece in Germania, ar trebui sa le platim suma de 100 milioane de marci. Desigur, ar fi inacceptabil pentru noi daca romanii ar lasa sa plece in primul rand oameni mai in varsta". Cu alte cuvinte, in 1963, guvernul german de la Bonn era dispus sa ofere Bucurestiului pe fiecare "cap de german" suma de 1.000 de marci. Pe vremea aceea, o suma enorm de mare.
Traseul banilor
- Care erau caile prin care se realizau tranzactiile? Era vorba de un canal oficial si de unul neoficial...
- Da, initial, plata s-a facut doar pe un canal, hai sa ii zicem, oficial. Adica: partea romana si cea germana stabileau pretul care urma sa fie platit pentru fiecare german caruia Romania ii dadea drumul. Dupa cum relateaza Pacepa, banii au fost adusi in geamantane din Germania in Romania. Aceasta a fost, deci, una dintre caile pe care s-a mers: Bucurestiul permitea plecarea germanilor, iar Bonnul platea "pretul stabilit". O alta cale a fost ca Germania sa acorde Romaniei credite cu dobanda redusa, insa numai atunci cand Bucurestiul permitea unui anumit numar de germani sa plece definitiv din tara. Si aceasta a fost o cale mai mult sau mai putin oficiala.
S-a platit de trei ori dupa 1980
- Au existat si alte modalitati?
- Cu timpul, mai ales in anii '80, a aparut insa si o a treia cale prin care Romania comunista a inceput sa stoarca bani de la germanii dornici sa plece din tara. Acesti bani au fost "colectati" de asa-numitii "intermediari", adica persoane care au pretins ca sunt influente sau care au fost intr-adevar influente, si care au promis ca, pentru o anumita suma de bani, vor interveni pe langa organele competente din Romania in vederea aprobarii plecarii definitive a persoanei sau a familiei respective. Practic, un moment dat se platea dublu si triplu: platea Germania suma stabilita Romaniei "oficial" pentru fiecare german caruia i s-a aprobat plecarea definitiva; plateau solicitantii de pasapoarte de plecare definitiva catre "intermediarul" lor sau, mai bine zis, plateau rudele acestora din Germania, caci cei din Romania de unde sa aiba marci germane? Iar, pe urma, dupa sosirea etnicilor germani, multi dintre ei mai plateau, inca odata, la ambasada sau la un consulat al Romaniei din Germania pentru aprobarea renuntarii la cetatenia romana.
Politicienii germani implicati nu vor sa vorbeasca
- Ati fost in arhiva Ministerului Federal de Externe de la Berlin si in arhiva federala de la Koblenz si ati contactat oameni politici germani care ar fi trebuit sa aiba cunostinta despre aceasta afacere. La ce concluzii ati ajuns?
- Da, am fost in ambele arhive mentionate de dvs. si am si contactat multi oameni politici germani, care trebuiau sa fi avut cunostinta despre afacerea vanzarii germanilor, deoarece in perioada respectiva se aflau la carma Germaniei. I-am contactat, de pilda, pe fostii cancelari Helmut Schmidt si Helmut Kohl, cel dantai social-democrat, cel din urma crestin-democrat; l-am contactat pe Jochen Welt, fost insarcinat al guvernului federal cu problemele stramutatilor germani si minoritatilor nationale din Germania; l-am contactat pe succesorul domnului Welt, Hans-Peter Kemper; l-am contactat pe Horst Teltschik, fost consilier al cancelarului Helmut Kohl; l-am contactat pe Hans-Dietrich Genscher, fost ministru federal de externe. Cu exceptia domnilor Teltschik si Genscher, toti ceilalti fosti demnitari au refuzat sa-mi furnizeze vreo informatie, invocand fel si fel de motive, sau mai bine zis pretexte. Sa va dau doar doua exemple: biroul lui Helmut Schmidt mi-a comunicat, in scris, ca fostul cancelar "are o serie de obligatii si de aceea nu poate sa raspunda la intrebarile dvs." Biroul de presa al domnului Kemper mi-a comunicat, prin telefon, ca "functionarii care s-au ocupat in trecut de problema rascumpararii germanilor au iesit de mult la pensie. Desigur, veti intelege ca acum nu este posibil sa punem pe cineva sa rasfoiasca acele dosare vechi". Raspuns la fiecare intrebare, la fiecare scrisoare, la fiecare e-mail am primit doar de la domnul Genscher. La fel de amabil a fost domnul Teltschik, care, dupa ce-i trimisesem o scrisoare la noul sau loc munca, nu mai lucreaza in domeniul politic, ci in industrie, m-a sunat pe telefonul meu de la Deutsche Welle si a raspuns la toate intrebarile pe care i le-am pus. Dar, in general, pot spune ca fostilor demnitari germani nu prea le place sa vorbeasca despre aceasta afacere care totusi miroase a trafic de fiinte umane, chiar daca emigrarea in Germania a fost singura posibilitate pentru minoritatea germana din Romania sa scape de comunism. Dorinta de a scapa pentru totdeauna de comunism - iata motivul adevarat pentru care germanii au vrut sa plece, si au si plecat din Romania, si nu "reintregirea familiilor", asa cum se spunea oficial. "Reintregirea familiilor" trebuia trecuta doar in "Cererile de plecare definitiva". Deoarece, daca spuneai ca vrei sa fugi de comunism, ca ti-e scarba de el, ca-l urasti, ca vrei sa traiesti in libertate, ca vrei sa muncesti propriul tau pamant, va puteti imagina ce s-ar fi intamplat. Securitatea te-ar fi bagat ori la puscarie, ori la casa de nebuni.

Negociatorul "Dragan", un agent acoperit pe post de ministru comunist
- Afacerea vanzarii de nemti era coordonata de la Bucuresti, unde intrau banii? Apare in poveste generalul Marcu pe care il regasim si in cea cu vanzarea de evrei?
- Potrivit unui document pe care l-am gasit in Arhiva Ministerului Federal de Externe, de coordonarea vanzarii germanilor, la Bucuresti, s-au ocupat doar doua instante: Securitatea si Nicolae Ceausescu, personal. Acest lucru rezulta foarte clar din documentul din 8 iulie 1974 si semnat Klaus Kinkel, pe atunci director la Ministerul Afacerilor Externe din Bonn, ulterior, in guvernul condus de Helmut Kohl, ministru federal de externe.

---

Despre autor: