Braila - "Zidurile astea parca plang"

Braila e mult mai frumoasa decat Galatiul. In ciuda strazilor prafuite, in ciuda falezei pustii si a trotuarelor pe care oamenii pasesc in ritm duminical, orasul are multe de spus vizitatorilor.

Orb sa fii sa nu vezi in Braila gloria de altadata! Ni s-a spus mereu ca e un oras (aproape) mort, in care oamenii sunt lipsiti de perspective. Urmele prosperitatii, ale anilor de aur interbelici sunt, poate, avutia cea mai importanta aici. In Galati e Moldova, in Braila e Muntenia si doar 16 kilometri despart blocurile reci galatene de cariatidele ciobite ale vechilor case din Braila.

ORIZONTURI. La 79 de ani, Valeria Ursan inca ii mai cere zanei sa-si foloseasca bagheta magica pentru a se intoarce in vremea tineretii sale. S-a nascut la 14 decembrie, pe Strada Militara din Braila, la numarul 14, a divortat la 14 si la masina are numarul 14. A iubit mereu Dunarea, ""Bulevardul umed, lichid al Brailei"", pentru ca de pe malurile ei i se parea ca se deschid drumuri catre orizonturi. Cand era mica, ii parea rau ca nu s-a nascut baiat, ii invidia pe marinari, care vad atatea. Asa ca, in copilarie, sarea noaptea pe fereastra si-l ruga pe vizitiu sa o duca in port. ""In port se vorbeau toate limbile si se faceau schimburi de orice moneda"", isi aminteste ea. ""Nimenea nu murea de foame. Nimenea. Femeile stateau acasa si nu faceau altceva decat cate cinci-sase copii. Muncitorii munceau cate trei-patru zile si in rest petreceau. Fiecare stia sa petreaca. Pe Strada Regala trecea protipendada. Eu, cand am terminat patru clase primare si am intrat la liceu, nu mai eram Valeria, eram domnisoara Valeria"", spune ea.

MEMORIE. Valeria Ursan cunoaste bine istoria orasului

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe