Exista o zona unde o teava de otel valoreaza mai mult decat un om: in transportul pe Dunare. In cel mai mare port de pe fluviul romanesc, la Galati, transportul de persoane a falimentat, dar cel de marfa infloreste.

In Palatul navigatiei de la Galati, forfota nu mai contenea. Tarani incarcati cu targuielile pe care le facusera ""la oras"", oraseni cu papornite si bidoane care urmau sa se intoarca pline de la tara, turisti cu un intreg calabalac dupa ei. Pontoanele abia prindeau cateva minute libere intre atatea curse pentru pasageri. Erau cinci nave (unele cu capacitate de pana la 120 de calatori, altele de pana la 300) care faceau zilnic legatura intre Galati si Delta (Galati - Tulcea, Galati - Tulcea - Sulina, Galati - Tulcea - Sf. Gheorghe). Mai erau doua curse ""pasager"" intre Galati si Grindu, un sat de pe celalalt mal al Dunarii, si doua curse zilnice spre Braila. Pentru cei care dispuneau de mai multi bani si mai putina rabdare, existau cursele rapide - ""sageti"", ""rachete"", in care confortul era mai ridicat, iar timpul de deplasare, cu mult redus.
DECADERE. Se intampla acum 20 de ani. Potrivit retetei clasice, si transportul de pasageri a inceput sa schiopateze dupa 1989. Intai s-a redus numarul de vapoare. Spre Tulcea a inceput sa plece doar cate o nava de pasageri pe zi. Apoi, a plecat la trei zile... apoi la o saptamana. Apoi, n-a mai fost nimic.
""Au scos la un moment dat de tot «pasagerele» si au bagat niste salupe, destul de mici. Plecau incarcate la maximum. Partea din spate era doar cu o palma deasupra apei si noi, infricosati si dupa povestea cu «Mogosoaia», care s-a scufundat, nici nu indrazneam sa intram in cabina. Stateam gata sa ne aruncam in Dunare"", isi aminteste o localnica din Grindu.
Cu pasagerul, cei din Grindu faceau pana la Galati cel mult o jumatate de ora.

RELANSARE. Numarul navelor fluviale este in crestere