Harsova, 50 de centimetri, in scadere 12. Intr-acolo am pornit-o vineri de dimineata cu masina. Trei Cristieni (cel comandant, cel de la Foto si cel pilot de uscat, cam bolnavior, din cauza unora dureri groaznice de stomac) si cu mine, chinuita de greata de la un nu stiu ce am mancat cu o zi in urma. Tinta: sa luam la picior satele dunarene care ne ies ies in cale. Dupa o hoinareala nervoasa prin Braila, pentru ca nimeni nu ne indruma cum trebuie catre bac, am ajuns pe malul celalalt la Smardan. Eram ingroziti de ideea ca hotelul nostru plutitor va ajunge abia la 11 noaptea in Fetesti, urmatorul punct de acostare planificat, si ne intrebam pe unde o sa pierdem vremea pana atunci.
Nimic senzational de consemnat intr-un Jurnal la Smardan. Am fost doar intrigata de doi insi care luau ""pentru soba"" pamant din digul ce apara satul de apele mari. Locuri lipsite de viata. Noi ce ne mai chinuiam cu cautarea de oameni si povesti si cu doftoriceala. Cei de pe vas ne transmit si ei ca e de rau. Multi se descarca peste bord si eu incep sa fac calcule, ce, pe unde am mancat.
In fine, dam sa cautam Cetatea Capidava si, marea mea curiozitate, Reciful neojurasic de care aflasem de pe net. Cetatea am vazut-o; e pe malul Dunarii. ""Un loc unde Dumnezeu se duce la culcare"", dupa cum a descris il comandante. Dar reciful... nimeni nu stie, nimeni nu a auzit. O luam, totusi, spre Cernavoda, ca pe acolo ar fi. Mergem, ne intoarcem, o luam pe un drum plin de gropi si ajungem la o statie de apa. Langa, o ridicatura de pamant rosiatic. Asta-i reciful neojurasic? Radem toti. Ne multumim totusi sa vedem cel mai mic brat al Dunarii, Veriga. Si ne enervam. Dar nu din cauza recifului negasit, ci pentru ca tocmai aflam ca nava nu mai ajunge seara la Fetesti. Acosteaza la Stancuta de Braila. Mii de draci! Am batut drumul pana la Cernavoda ca sa ne intoarcem! Pe la 8 seara am ajuns. Saritor, primarul ne-a dus in padure, din padure pe mal, unde era hotelul nostru.
Sambata am ramas pe vas. Ziua in care Catalin a trait prima experienta a vietii lui in ale mestecatului de tutun. M-a distrat copios cand
l-am vazut fugind sa arunce peste bord ""gustarea"", inarmat cu un pahar de apa ca sa-si curete
""nisipul"" din gura.